În 2016, se vor împlini 20 de ani de la ultima prezență a naționalei masculine de handbal la un Campionat European. Din echipa care se clasa atunci pe locul 9 făceau parte jucători precum Alexandru Dedu, actualul președinte FRH, Eliodor Voica, antrenorul naționalei masculine, Robert Licu sau Sorin Toacsen. Pe banca tehnică se aflau Doru Simion, membru în cadrul Federației Europene de Handbal, și Nicolae Munteanu, fostul mare portar român.
Prosport a intervievat câteva din simbolurile care au scris istorie pentru acest sport în România în contextul ultimelor rezultate înregistrate de prima reprezentativă. Poate că în 2014 această afirmație are rezonanță de scenariu de film science-fiction, dar handbalul a adus României patru titluri mondiale și patru medalii olimpice.
„Sportul de masă însemna ceva înainte de 1989”
Contactat de Prosport, Robert Licu a vorbit despre schimbarea sistemului la nivel social: „Noi veneam din fostul regim. Eram crescuți cu acea mentalitate a sportului încă din juniorat. Odată cu Revoluția s-au bulversat toate, inclusiv sportul. A mai funcționat câțiva ani după 1989, dar uite că rezultatul se vede cel mai bine la 20 de ani de la acel European. Atunci, dacă obțineam o clasare mai joasă de locul 8-9, era o contraperformanță”.
Vorbele acestuia au fost întărite și de jucătorul desemnat în 1982 cel mai bun inter stânga din lume, Vasile Stângă: „Sportul românesc se duce la vale. Insuccesul de sâmbătă a fost bomboana de pe colivă. După 1989, nu am mai avut concepte precum sportul de masă, dezvoltarea infrastructurii sau a centrelor de copii și junior. Noi, cei din generațiile trecute, am fost obișnuiți cu ideea de sport încă de la vârste fragede, am fost crescuți având această mentalitate”.
Nicolae Munteanu, fostul mare portar al României, a remarcat că „schimbarea a avut loc în sport pentru că s-a manifestat un aer nou în întreaga societate românească. Spunem că viitorul începe de azi dar uităm să reflectăm la trecut. Istoria trebuie cunoscută pentru a apela la ea, nu o putem șterge cu buretele”.
Jucătorii nu mai dispun de o pregătire corespunzătoare
Același Robert Licu a subliniat cu melancolie că „acum avem doar doi jucători mari care joacă în campionatele de afară: Valentin Ghionea și Rareș Jurcă. Doar ei sunt handbaliștii de valoare care intră în contact cu nivelul mentalității occidentale. Totul s-a făcut după ureche, fără obiective, nu există o strategie bine stabilită”.
„Esențial este să dispui de o educație sănătoasă. Asta contează atunci când vrei să pui bazele succesului. Impunerea participării la activitățile naționalei ține de educație și abia apoi de bani” Nicolae Munteanu, vicecampion olimpic
Prin prisma faptului că este fost antrenor al naționalei, Stângă a reamintit un episod din trecutul apropiat: „În 2010, înainte de a-i elimina pe ruși, am participat la un turneu de calificare în Finlanda. Atunci, i-am bătut pe nordici, chiar dacă prima repriză au rezistat foarte bine. Înfrângerea rușinoasă de sâmbătă arată că ei au crescut și noi am regresat considerabil. În plus, toată ideea de reconstrucție prin întinerire este greșită. Prefer să am în echipă jucători de 37-38 de ani care să fie în formă și să aibă experiență, decât să lucrez cu un copil de 19 ani care nu știe pe ce lume este”.
Gheorghe Goran , un alt nume de legendă al handbalului românesc, a vorbit cu tristețe despre lacunele sistemului românesc: „Mă simt vinovat pentru că nu am putut determina cluburile să înțeleagă că pregătirea echipei naționale se face la cluburile de care aparțin componenții lotului, deoarece ei își petrec 80% din timp în cadrul echipelor unde sunt legitimați. Dacă handbalistul nu se prezintă la un nivel ridicat de pregătire, atunci prestația lui de la națională va fi egală cu zero”.
„Când eram component al naționalei, am petrecut de 10 ori Revelionul în turnee de calificare și cantonamente. Nu aveam liber de sărbători, eram plecat de acasă 12 ore, aveam două antrenamente zilnice” Gheorghe Goran, campion mondial
Discrepanțele față de Occident
Franța, Germania sau Austria ar putea reprezenta modele de urmat pentru cei care dirijează acum soarta handbalului masculin românesc. „Franța a ieșit campioană mondială, deși jucătorii au avut la dispoziție o singură săptămână de pregătire comună. Dar ei au activat la cluburi profesioniste, precum Kiel, Barcelona sau fostul Ciudad Real și asta i-a ajutat. Francezii și nemții câștigă cam 15-20% din salariile de la club, doar dacă își îndeplinesc obiectivele la turneele finale”, a subliniat Gheorghe Goran.
Robert Licu laudă inițiativa apariției centrelor de la Sighișoara și Vâlcea, dar e conștient că acestea sunt doar cazuri izolate: „Acel centru de la Sighișoara e un lucru bun, dar oricum sistemul e gripat. E ca o picătură de apă într-o mare. Mult prea puțin pentru prospecte de performanță. Vă dau și două exemple de afară. În Franța, sunt multe centre sportive, răspândite pe tot teritoriul țării. De asemenea, rușii au cam patru centre, sunt în situația noastră”.
Cel mai recent exemplu oferit de fostele glorii ale handbalului mondial este Austria. Povestea unei naționale care a participat la două din ultimele trei Europene i-a atras atenția lui Gheorghe Goran: „Deși au un campionat foarte slab, 13 jucători austrieci activează în Germania, opt dintre ei în prima ligă. Ei fac parte din cluburi serioase, care se ocupă temeinic de pregătire”
CAZ INCREDIBIL : Unii jucători au depus cereri pentru a nu mai fi chemați la acțiunile echipei naționale
Vasile Stângă a prezentat un caz unic în contextul sportului de performanță: „Unii jucători au făcut cereri pentru a nu mai fi convocați. Cred că este un caz unicat în lume, pentru că în mod normal trebuie să ți se zbârlească pielea când ți se cântă imnul”. Afirmația acestuia a fost confirmată de Goran, care a activat ca director tehnic în cadrul Federației Române de Handbal până în 2011: „E adevărat. În acești ultimi ani, mai mulți jucători au depus cereri pentru a nu mai participa la convocările naționalei de handbal. Unii în scris, alții verbal. Sunt înregistrate la Federație. Printre ei se numără Vali Ghionea, Laurențiu Toma sau Rudi Stănescu”
„Este o rușine că România a fost eliminată de Finlanda din precalificări, în condițiile în care HCM Constanța e la un pas de Final Four-ul Cupei EHF” Gheorghe Goran, campion mondial
„Să mă exprim plastic, dacă un jucător nu dorește să joace pentru România, atunci vrea să mănânce o bucată de carne crudă. Dacă participă, arată că vrea să o și perplească” Nicolae Munteanu, vicecampion olimpic
„Handbalul nostru trăiește din iluzii, din surprize precum acea eliminare a Rusiei, din 2010. Putem vorbi și de victoria HCM-ului cu Barcelona, dar acestea sunt întâmplări, din păcate” Robert Licu, component al ultimei echipe a României care a fost la un Euro
Articol scris de Cătălin RUSU
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER