Mâna bandajată a lui Mutu în urma nopții lungi petrecute într-un beci afumat va rupe accesările neamului. E o chestiune națională, ca orice trosneală nocturnă între oameni aburiți, dar celebri. Peste o cafteală temeinică poate fi doar o arestare preventivă, dar cu astea deja ne-am obișnuit. Știm totul despre judecătorii de drepturi și libertăți, despre regimul semideschis de detenție, despre Parchet, DNA și DIICOT.
Nu știm însă de ce ne-a bătut Finlanda la handball, și nici nu ne explică nimeni. În urma acestei nu rușinoase, ci incalificabile înfrângeri, ne-am ales deja cu o demisie, dar n-avem nicio explicație. Pe scurt, România e de patru ori campioană mondială la handbal masculin, chit că titlul cel mai recent datează de patruzeci de ani. Finlanda este și va rămâne un mare nimeni în acest sport, dar problema noastră nu e cine sunt ei, ci ce am ajuns noi. A te bate Finlanda la handbal e ca și cum peste ani Spania, care domină de multă vreme peisajul fotbalului, ar fi răpusă de Madagascar sau de Groenlanda.
Probabil că mulți handbaliști români, de la Gațu la Birtalan sau de la Stângă la, Dumnezeu să-l ierte!, Ghiță Licu, regretă că n-au apucat să viziteze Finlanda decât eventual în calitate de turiști. Profesional n-aveau ce să caute pe acolo, pentru că acum patruzeci, treizeci, douăzeci și chiar și acum zece ani am fi pierdut timpul și ne-am fi stricat stilul dacă am fi întâlnit o echipă cum mult mai slabă decât noi. Acum ne-au bătut, blocându-ne accesul către preliminarii, iar despre Campionatul European nici nu poate fi vorba!
Probabil că Alexandru Dedu, proaspătul președinte al Federației, a moștenit un sistem virusat și putred, dar greșește dacă atribuie totul trecutului. O fi fost FRH prost condusă, s-or fi dus de râpă centrele de juniori, o fi slăbit campionatul sub limita acceptabilului, dar să te bată Finlanda parcă e prea de tot! Că tot vărsăm o lacrimă pentru Ghiță Licu, fostul mare pivot, care era mai degrabă un om de apărare, nu de atac, dacă avea lângă el un portar bun, bătea aproape de unul singur Finlanda!
Nu putem pune totul pe încălzirea globală și pe scăderea valorii noastre. Recent am văzut o finală de Cupa României măcar pasionantă, dacă nu cumva și de un anumit nivel. Apoi, Constanța este în sferturile de finală ale Cupei EHF, ceea ce iarăși înseamnă ceva. Dacă din cele două echipe rezonabile, Constanța și Bacău, care au puțini străini în componenșă, nu reușim să legăm o echipă națională care să aibă ceva șanse dincolo de Cercul Polar, înseamnă că avem o mare problemă. Poate antrenorii, poate rivalitățile, poate lipsa cuiva care să pună piciorul în prag. Începând de la Sandu Dedu în jos, toată lumea care lucrează în handbal are datoria să facă asta, pentru ca după Finlanda să nu ne bată și insulele din Pacific sau aborigenii din Australia.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER