În 2001, la Oradea, o mână de tineri cu vârste între 16 și 18 ani înființau unul dintre cele mai devotate grupuri din România. Din dragoste pentru o echipă de care-i despărțeau 600 de km, puștii aflați la vârsta adrenalinei s-au organizat sub titulatura de Guardia Oradea.
De atunci, steagul a rămas pe gard, la fiecare derby cu Steaua, la fiecare meci important din Europa, la toate partidele din Ardeal. Anii au trecut, liceenii au devenit avocați, bancheri, doctori, șomeri, tați. Au strâns amintiri cu nașul, cu berea, cu jandarmii și procesele lor verbale, cu prietenele și nevestele care poate nu le-au înțeles vreodată obositoarea pasiune, dar au tăcut sau au plecat, cu mamele care au rămas îngrijorate de fiecare dată când au întrebat: „Unde te duci?”
„La prima deplasare le-am spus alor mei că… la meci. Am venit a treia zi și atunci a fost o mare problemă. M-au întrebat unde am fost? Răspunsul a fost același: la meci. La București. A jucat Dinamo cu Steaua”, povestește unul dintre băieții pentru care „la meci” înseamnă 1200 de km dus- întors. De vreo 15 ani. „Nu vreau să-mi dai numele. Acum lucrez, iar când plec de la muncă pentru trei zile, nu pot să mai spun că mă duc la meci. Nu ar înțelege nimeni”.
Fanii dinamovi;ti din Oradea în cea mai lungă deplasare pe care au făcut-o în România, la Constanța
Primim dreptul de a folosi prenumele lui Alin și ascultăm și versiunea lui Ciprian. „La 15 ani m-am dus la părinți cu ziarul în mână. Era un concurs. Se câștigau bilete la meci. Era Dinamo-Steaua. Am spus că o să particip și eu, iar dacă o să câștig trebuie să mă lase, e norocul meu. Nu au crezut că o să câștig. Am câștigat și uite-mă în gară”.
Din gară au început amintirile lor. Oradea- București, peste 14 ore, 621 km: „Cu 5000 de lei vechi de persoană veneam cu nașul până la București. S-a întâmplat de multe ori să fim coborâți din tren de Jandarmerie, aproape de București, însă acest lucru nu conta. În gări, pe parcurs, la Turda, Brașov, Cluj, Mediaș sau prin alte stații se urcau alți dinamoviști. Ne strângeam 300-400 de inși și era o plăcere să mergi pe liniile de tren până la Gara de Nord și să cânți pentru Dinamo”
Acesta era drumul spre meci, de multe ori poate mai frumos decât meciul în sine. Urmau întâlnirile cu cei care simt ca ei, meciul și apoi fuga spre trenul de întoarcere. Alți 621 de km. De data asta combinați cu oboseală, cu bucurie, cu supărare, cu povești. „Indiferent de rezultat nu am fost triști. Chiar dacă Dinamo pierdea, noi câștigam prieteni și amintiri. Acest drum ne-a intrat în sânge, de fiecare dată așteptam cu nerăbdare următorul meci „, spune Ciprian. El se pregătește să schimbe prefixul, dar nu se gândește să-și schimbe obiceiurile: „Vii cu Steaua? Noi suntem la București, poate ne vedem la o bere”.
Au plecat și 50 de dinamoviști din Oradea
Ciprian povestește cum între anii 2002 și 2004 au fost deplasări în care, din Oradea, au plecat chiar și 50 de persoane spre localitățile în care juca Dinamo. „Îmi aduc aminte că am fost la un meci la Timișoara, organizat, vreo 50 de dinamoviști. În Ardeal sau în Banat mergeam mai mulți”. Au urmat Dinamo și în străinătate. La Roma, Liberec, Lisabona, Graz, peste tot unde au putut să ducă steagul cu ei. Cu mașini, autocare, între vagoane sau cu avionul.
În 20014, Dinamo a jucat la Oradea, iar fanii bihoreni ai „câinilor” au realizat coregrafia, dar și un show pirotehnic
Au câștigat un proces cu CFR Cluj
Suporterii din grupul orădean sunt singurii din țară care au câștigat un proces intentat unui club rival. În urmă cu câteva sezoane, la o deplasare în Gruia, fanilor dinamoviști care nu aveau buletin de București nu le-a fost permis accesul în sectorul destinat oaspeților. Bihorenii au acționat în judecată clubul feroviar și au și câștigat, astfel că regula ciudată a fost schimbată. Clubul CFR a fost nevoit să plătească toate cheltuielile de deplasare, plus daune în valoare de un leu.
Chiar dacă au trecut ani și viața lor s-a schimbat, Ciprian spune că va continua să-și susțină echipa de fiecare dată când o să aibă posibilitatea. „Mulți dintre băieții alături de care am înființat grupul sunt încă activi. Nu asta este bucuria noastră cea mai mare. Suntem fericiți că alături de noi au venit și alții, mai tineri, studenți care merg la gară să se urce în trenul care-i duce la meci”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER