Când mai era un minut și jumătate, Răzvan Lucescu se bucura ca la goluri de auturile în cascadă pe care Teixeira le scotea în terenul advers. Era 1-1, adică X, el venea după un 0-0 acasă, adică după încă un X, și toți contestatarii celor două linii oblice unite la mijloc în chip de răscruce de drumuri erau invitați să-și bage mințile în cap. Răzvan spusese clar de mai multe ori că X după X și iarăși după X înseamnă invincibilitate, adică un lucru extraordinar. Când a repetat pentru a mai multa oară acest lucru în studio la sport.ro, l-am simțit pe Manolo Terzian, aflat la un metru de antrenorul Petrolului, cum fierbe pe dinăuntru auzind un elogiu atât de elocvent la adresa remizei. Îl știu pe Manolo de peste 20 de ani și știu ce-l enervează, iar acel discurs era evident că-l scotea din sărite, deși aerul emisiunii cu Răzvan era extrem de elevat și de politicos.
X-ul atât de lăudat de antrenorul galben-albastru e eficient numai uneori. E o conjunctură, un soi de ulcior din care înfrângerea refuză să se verse. Dar nu e un mod de a privi fotbalul sau pare-se că nu mai e. Inclusiv marele iubitor de defensivă care e Mourinho termină meciul cu PSG cu trei atacanți centrali în teren. După cum același X nu e, în ciuda comentariilor care se pot face pe acest subiect, nici măcar o chestiune ereditară. Mircea Lucescu era prudent în tinerețe, dar păstra acel 1-0 cu Italia (ieri a fost 16 aprilie!) dobândit în minutul 24. Ieri a fost 1-0 pentru Petrolul în minutul 22 și imediat după aceea s-au scos baloții de sârmă ghimpată din magazine și s-au înșirat pe mai multe rânduri în fața porții lui Pecanha.
Petrolul n-a fost defensiv la început, însă a început să devină, minut cu minut, după golul marcat. Frumoasa linie inițială de patru din fața lui De Lucas se subția mereu și fiecare schimbare aducea câte o cifă de beton la fundația unei redute care trebuia să se întândă până pe Național Arena, unde e finala. A fost băgat Romario să taie jocul Astrei, Camara a intrat nu să facă vreo ispravă ofensivă, ci să împiedice construcția de la nivelul fundașilor adverși, până și nefericitul Vlăduț Morar, eliminat până să transpire, probabil c-a avut drept scop întârzierea jocului advers. Aceste armături sudate între ele puteau însemna o filosofie pe vremea când era Florin Marin tânăr și lumea se mai extazia după câte un 0-0 savant în campionatul italian. Astăzi, materialele de construcție sunt cu totul altele, se folosesc elemente ușoare, componente de spectacol, iar oamenii care vin la fotbal vor să vadă și arabescuri, creneluri și alte fantezii arhitecturale.
Sigur că toată această filosofie înșirată de semnatar până acum putea fi încă o dată perdantă dacă întreaga echipă de apărători dedicați a Petrolului era atentă la acea ultimă fază din care Papp a marcat. Așa, perdant a ieșit eternul X, care de data asta s-a transformat în zero. Iar la finală în loc de cohorta de suporteri ai Petrolului care ar fi îngălbenit drumul până la București vor veni radicalii navetiști ai Astrei, aduși cu autobuzele de întreprindere în schimbul unor zile libere la sfârșit de săptămână.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER