E criză sau nu e criză la Steaua?

Steaua se califică în finala Cupei României, e la șase puncte avans în campionat față de a doua clasată, Astra, și totuși în Ghencea miroase a criză! De rezultate și de joc, că de obiective ratate încă nu poate fi vorba. Trei meciuri la rând fără nicio victorie, un singur gol marcat! Ă‚sta nu e bilanț de campioană! Și totuși, Steaua nu a putut să bată la Timișoara o echipă aflată în zona retrogradării și care s-a aglomerat o mare parte din meci ca într-o intersecție unde nu se mai ține cont de reguli. Și totuși, Steaua a pierdut acasă cu Vasluiul, o formație care, exagerând puțin, s-a dat jos din autocar după un drum de cinci ore direct pe stadionul Ghencea. Și totuși, Steaua nu a putut să bată, din nou, Dinamo, ca și în returul din campionat, o echipă care se codește și se jenează să atace ca o fată mare la măritat.

Care ar fi cauzele acesor eșecuri/semieșecuri ale celei mai bune echipe din campionat, antrenate de autointitulatul cel mai bun antrenor din țară?

1. O suprasaturare de meciuri și de adversari modești, care nici nu știu să se apere, cu excepția sus-numitei ACS Poli, și în niciun caz nu au potența să pună presiune pe un adversar de calibrul Stelei, cu excepția Petrolul în acel 1-1 din turul campionatului. În Europa,atunci când Stuttgart, Schalke sau Chelsea au înghesuit-o, mult lăudata trupă a lui Reghecampf a luat de la trei goluri în sus!
2. Blazarea unora dintre jucători, care și-au trăit traiul, și-au mâncat mălaiul la Steaua, și mă refer la Tănase, chiar dacă a înscris în poarta lui Dinamo, la Latovlevici, poate Gardoș, Szukala și chiar Pintilii. În niciun caz cei enumerați nu joacă prost, dar parcă nici nu sunt întotdeauna aproape de capacitatea maximă.
3. Înfumurarea și îngâmfarea că nimeni nu le poate sta în cale. Uneori, nu strică un pic de modestie, de la antrenor și până la ultima rezervă (vezi Vâlceanu, care a luat-o pe urmele lui Iancu, deși nu și-a încălțat încă bine ghetele pe teren). Iar Steaua a căzut pradă acestei lipse de respect față de adversar la partida cu Dinamo din campionat, când a scăpat cu noroc de un eșec rușinos.
4. Greșeli de tactică. Din context nu poate fi scos antrenorul, care, având la dispoziție un lot extrem de valoros pentru competiția internă, nu reușește să găsească soluții pentru atac, insistând cu o încăpățânare păguboasă, să nu folosească un vârf clasic.

Steaua va ieși probabil din această așa-zisă criză în meciul cu Viitorul, pentru că nu își mai permite nicio comedie, ca în finalul campionatului trecut, dar va suferi cu FCBrașov și la „U” Cluj dacă nu va schimba ceva ca mobilizare, tonus și concepție de joc.