Mult prea mult zgomot pentru mai nimic. Pentru ceva care, probabil cândva, dacă se mai iau în brațe și atât de mulți de „dacă”, ar putea deveni o certitudine în fotbalul nostru. Asta și dacă vă încântă certitudinile Torje și Alexa, pe care abia dacă îi mai dibui pe hartă. Ne cam răcim gura pentru Rotariu. Pentru „ceva”, „cândva”. Întrebați-i pe Ienei, Halagian, Dinu, Mircea Rădulescu sau pe oricare dintre seniorii antrenorilor cam câți de „Rotariu” le-au trecut prin mâini în întreaga carieră. Zeci, sute. Se spune că dintotdeauna selecția la loturile naționale de juniori a fost făcută și pe ochi frumoși. De acord. Mai scăpau prin grămadă și câte un fiu de măcelar, de benzinar ori de șef de sală de restaurant, meseriile „brățări de aur” ale vremurilor.
Restul? Ceilalți erau cu adevărat promisiuni cu care zeul fotbalului fusese generos. Întotdeauna, fie la Mogoșoaia, fie la Plopeni ori Roșiori, la meciurile naționalelor de tineret și de juniori tribuna era înțesată de antrenori, de orice calibru, de orice eșalon. N-au lipsit vreodată comparațiile. Ă‚sta e viitorul Balaci sau Hagi, după cum sprintează parcă e Lucescu, nu vedeți că e bucățică ruptă din Dumitrache, apoi și din Răducioiu… Destui, chiar enervant de mulți au rătăcit apoi nu se știe pe unde înainte să adune măcar 10-20 de partide în Divizia A. Tuturor li se potrivește ca o mănușă vorba preferată a lui Ilie Balaci: „s-au născut talente și au murit speranțe”. Încercați cu o căutare pe net o trecere în revistă a naționalelor de tineret ori de juniori de două-trei decenii încoace. Veți descoperi cu amărăciune multe promisiuni ale clipei, de copertă cu se spune, rătăcite în mediocritate cu mult înainte să atingă pragul maturității fotbalistice. De reținut: pe atunci nimeni nici măcar nu pomenea de cuvântul impresar. Nu-și vârau coada nici frații Becali, nici madam Reghe. Toate promisiunile au eșuat „cu ajutorul prietenilor”.
Sunt rânduri nu atât pentru copilul Rotariu, cât pentru rubedeniile acestuia care merg cam la două capete (nu uitați episodul Vaslui). Nici nu le-a trebuit prea mult rudelor și apropiaților copilului să se lase zăhăite de cap de balivernele fraților Becali cu monitorizările lui Chelsea și Man Utd. Important era să fie stors tot ce se putea stoarce din cele câteva goluri și driblinguri în Liga Coronei și a Năvodarilor sub tricoul lui Dinamo. Acolo unde, n-am găsit altă rimă decât replica lui „Magiun” Barbu: „abia a făcut câteva dușuri cu echipa mare și deja nu te mai înțelegi cu el”. Nu te mai înțelegi cu el, cu apropiații săi, dar mai nou nici cu avocatul comun al familiei Rotariu și al Prodancăi. Îți crapă capul, nu alta. Nici nu vreau să mă gândesc din vârful cărui Olimp ne-ar fi vorbit toți aceștia dacă Rotariu dădea goluri ca Romică Gabor la o vârstă apropiată într-un Mondial al juniorilor și se mai întorcea acasă și cu Balonul de Aur…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER