Sunt sportive care te țin cu nările în vânt. Domnișoare care perpelesc suflete anonime. Fete care-i fac pe spectatori să aplaude mai tare și mai ritmat decât ar face-o dacă vreun dictator le-ar ordona pe vreun ton lătrat. Sunt campioane și campioane. Iar modul în care își fac meseria te chinuie plăcut. Cu ajutorul lor evadăm în imaginar. Îngropăm butonul de volum în străfundul telecomenzii. Sau luăm câte un distonocalm. Calm se manifestă ele atunci când desfășurarea meciului sau a finalei le aduc într-un moment critic. Și Halep, și Neagu, și Brânză. Și ea.
Ea e Larisa. Are o voce muzicală pentru unii. Și puțin nemuzicală pentru timpanele exigente. Cu zâmbetul ei poate lumina și cel mai neînsemnat loc dintr-o sală cât o hală. Pășește pe bârnă cu atenție de arheolog și se transformă într-o siluetă teleghidată la sărituri. Deține capacitatea de a-l atrage, lângă ea, pe covorul de la sol, până și pe cel mai atehnic, afon, ateu, aaaaaaa fan al ei. Pentru că nu mimează dansul. Nu mimează fericirea. Nu mimează gimnastica. Nu mimează nici situațiile limită. La Sofia, la o semiratare la paralele, a pierdut ritmul, dar n-a căzut de pe aparat. A văzut până și vameșul de la Giurgiu că a tras cât a putut pentru a nu se dezlipi de dușmanul gimnasticii românești: paralele. A scos dintr-un girus al creierului experiența. Și-a reamintit redresarea de la antrenamentul din zori. Și a evitat o cădere.
Ea e Larisa. Și e scânteia care aprinde spiritul de echipă. Nu e doar garantul constanței și continuatoarea tradiției. Ci și modelul generator de concurență în echipă. Pentru că la Europene, din 12 exerciții dintr-o finală pe echipe, a fost hit după hit. Tonul a fost dat din vocea Larisei. Adevăratul motor al echipei. Liantul dintre două generații. Iordache stă acum în banca în care au stat odată Comăneci, Silivaș, Miloșovici, Răducan, Ponor sau Izbașa. Și nu pare a avea insomnii pe această temă. E lider. Și ce? Nu o apasă presiunea. Nu o copleșește poziția din echipă. Și nici nu stă în poziția ghiocelului în fața adversarelor.
Ea e Larisa. I se spunea Pici. Acum e Larisa. În fiecare zi a făcut la Europene patru aparate. Într-un concurs ce te solicită nervos. În lume există foarte puține gimnaste care fac patru aparate la o competiție de un asemenea nivel. Și Larisa se află printre florile rare. Elegantă, copilăroasă, deschisă, Iordache e exemplul care te face să ignori totul când ești captivat de ceva. E model într-o perioadă în care campania „Țară, Țară, vrem campioane!” cunoaște o dezvoltare impresionantă. Și, din păcate, e pol de interes pentru politicieni dornici de asociere cu personalități imaculate.
Ea e Larisa. Și s-a trezit azvârlită ieri seară, în studioul Antenei 3, într-un joc de care e total străină. Într-un talmeș-balmeș. Cu premierul Victor Ponta, cu oameni cu poziții importante în PSD. Pe un covor alături de candidați care vizează înscăunarea la euro-parlamentare. Domni cu zâmbete atât de convingătoare, încât îți găuresc retina.
Ea e Larisa. Și face doar politica sportului. Sportului curat. Politica performanței. Politica bunului simț. Politica respectului. Și politica antrenamentelor. Antrenamente care poate i-au mâncat copilăria. N-are antrenamentul zâmbetului protocolar și al îmbrățișărilor false de urs. Și nici n-are de gând să le deprindă vreodată.
Ea e Larisa. Și e campioană cu majuscule.
4 medalii a cucerit Larisa Iordache (CS Dinamo) la Europenele de la Sofia: aur cu echipa și aur la sol, argint la bârnă și bronz la sărituri
Lotul României la Sofia – campioane europene pe echipe. Al șaptelea titlu pentru România
Din echipa care lua aur la CE din 2012, doar Iordache și Bulimar mai sunt în lot. Izbașa, Ponor și Haidu s-au retras
Ce va face Octavian Bellu dacă va câștiga alegerile de la COSR:
Campionatul European de la Sofia ar putea fi ultimul pentru Octavian Bellu din postura de antrenor coordonator al lotului feminin de gimnastică. Omul care a cizelat tehnica unei armate de campioane s-a înscris într-o luptă rece și grea. Pentru postul de președinte al Comitetului Olimpic și Sportiv Român (COSR, 29 mai). O luptă în care trebuie să te folosești de tot repertoriul, de toate armele, de toate zâmebtele false sau reale pentru a o câștiga. O bătălie în care politicul își bagă coada, iar la final realizezi cât de repede se poate stinge o promisiune sau ce mască se mai poartă în luna mai. Bellu e în block-startul sutei de metri pentru fotoliul de catifea din sediul COSR cu Elisabeta Lipă și Alin Petrache. Doi contracandidați puternici. Un deznodământ greu de anticipat. Prezent aseară în studioul Știrilor ProTV, Octavian Bellu nu a fandat la întrebarea adresată de Andreea Esca.
„Ce veți face dacă veți câștiga alegerile pentru postul de președinte al COSR?”
„Nu sunt etern, voi rămâne aproape, dar din altă postură. Avem antrenori tineri, care pot duce munca mai departe”
Cum ar continua cursa pentru Mondialul din China
În cazul în care Bellu pierde alegerile pentru șefia COSR, tehnicianul ar urma să-și canalizeze toată energia pentru ca fetele din lotul olimpic să prindă vârful de formă la Mondialul din toamnă, programat în China (3-12 octombrie). Teoretic, pentru că România a urcat în concursul pe echipe de la Europene pe prima treaptă a podiumului, Iordache și colegele ei ar porni cu șansa a treia, după Statele Unite și China. Însă Rusia, venită la Sofia doar cu Alya Mustafina din grupul de elită, se va trezi din starea de somnolență care a cuprins-o în Bulgaria, la Europene. Pentru CM, Bellu și Bitang ar putea să efectueze modificări în lot. Conform regulamentului, fiecare națiune vine la o asemenea competiție cu o echipă formată din 6 gimnaste.
Scutul care oprește orice informație din jurul celor 1.000.000 de chinezoaice
Despre gimnastica din China se spune că e ferită de ochii curioșilor. Se țes povești cu miile despre tehnicile de antrenament, curg râuri de cerneală despre sângele vârsat în sală, dar totul pică în plan secund când vine vorba despre baza de selecție. Mai bine spus metropola de selecție. Sau țărișoara de selecție. Dacă în tenisul de masă sunt peste 1 milion de jucători legitimați, gimnastica rivalizează la acest capitol cu sportul cu mingea de celuloid. Dar orice canal care ar putea furniza informații călduțe despre loturile lor sunt obturate. Ceața e risipită doar în privința câtorva teme: cluburile foarte puternice care participă la Naționale, baza gigantică de selecție și inconstanța sportivelor. Cea mai mare necunoscută pentru adversari e componența exactă a echipei cu care vin la Jocurile Olimpice sau la Campionatele Mondiale. Poți cel mult să bâjbâi în privința unei gimnaste de neclinitit. Dar atât. În rest, totul se bazează pe intuiție.
!PUNCTE FORTE La Naționalele Chinei, o sportivă de top a avut o bârnă cu plecare din 7, iar trei gimnaste au avut paralele cu plecare din 6,7 – 7,0
!PUNCTE SLABE Conform unor specialiști din gimnastica românească, săriturile și solul rămân încă puncte nevralgice ale Chinei
Mărturia unei campioane care a concurat împotriva chinezoaicelor. La ele acasă
Și pentru că în fiecare oraș important există centre moderne de gimnastică, forul internațional a decis ca Mondialul din acest an să se desfășoare la Nanning, între 3 și 12 octombrie. Fetele lui Bellu și Bitang vor pune accentul pe mărirea dificultății exercițiilor plus lucrul la execuție. Totul trebuie să fie impecabil la CM pe echipe, pentru că istoria spune că și în gimnastică gazdele primesc un… zâmbet în plus. Povestește, sub protecția anonimatului, o fostă mare campioană: „Eu am concurat în China. Poți să fii la fel de bună ca o chinezoaică. Dacă ești la ele acasă, iar evoluția ta a fost la fel de bună cu o favorită a gazdelor… niciodată nu vei câștiga”.
Fotografii: Florin MIHUȚ
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER