Spania și Olanda au încheiat Cupa Mondială din 2010. Și împreună și-au redeschis următorul Mondial. A fost ca o finală a rundei inaugurale, un meci fabulos, cu olandezul zburător Van Persie, cu acest Messi al nordului care este Arjen Robben și cu o apărare inventată de Van Gaal din tineri care-și fac veacul în perifericul campionat olandez.
Olanda este cea mai frumoasă, cea mai bună echipă care n-a câștigat vreodată Cupa Mondială. Și Olandei parcă îi șade mai bine așa. De la drama generației lui Cruyff și Neeskens care-n anii ”70 a terminat la două Cupe Mondiale consecutive pe locul doi, cu finale pierdute la gazdele de atunci Germania și Argentina, la finala ratată în Africa de Sud pe meleagurile burilor plecați cei mai mulți din Olanda pentru a înființa o nouă țară la capătul lumii, „portocala mecanică” seduce cu jocul său total care la apogeu cade victimă stilului pragmatic al celor care devin campioni ai lumii în fața ei.
Olanda îți ia ochii cu cei doi stângaci de geniu din atac, dar cum rămâne cu cel care a identificat „blind spot-ul” din spatele defensivei campioanei mondiale, Daley Blind, la primele goluri ale magicienilor Van Persie și Robben? Cu o inteligență care aduce aminte de ilustrul său tată, aflat pe bancă în rol de secund al maestrului Van Gaal, Blind a trimis două diagonale formidabile la care Van Persie și Robben au zburat precum așii slam-dunk-urilor din NBA. Acel Blind pe care steliștii și-l amintesc cu busola dată peste cap de Adi Popa. Acel Adi Popa pe care Pițurcă a reușit să-l debuteze în națională fix într-un meci oficial cu Olanda și nu în vreun amical de pregătire… Și uite așa găsim consolarea pentru naționala noastră care a luat 4 când s-a întâlnit într-un meci oficial în preliminariile pentru acest Mondial cu Olanda, pe când campioana mondială și europeană…
Spania deja aduce aminte de Franța lui Zidane, și ea campioană mondială și europeană, dar care, după acea serie de trofee obținute, în 2002 n-a mai trecut de grupa de la turneul final. Spania nu are atacant, Diego Costa a părut copleșit de ostilitatea compatrioților săi din tribune, răniți de trădarea celui care a ales naționala Spaniei. Iar alternativa Torres e deja un surogat al acelui El Nino care conducea Spania spre titlul european din 2008. David Villa nu mai este nici el atacantul de clasă de la titlul mondial de acum 4 ani. Iar în spatele acestora se simte mâna tremurândă a lui Del Bosque care trimite în teren la acest meci cu Olanda o echipă mult prea temătoare ca așezare și componență pentru o campioană mondială, cu o linie de 4 fundași și cu un trio de siguranță în fața acestei apărări format din Xavi, Busquets și Xabi Alonso.
Olandezii au preluat ole-urile adversarilor lor și le-au scandat triumfător în timp ce furia roja a lui Del Bosque se târa sângerândă cu cele 5 sulițe înfipte-n spate. Și pentru o noapte cel sanctificat n-a mai fost San Iker ci Van Persie, devenit San Persie…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER