Numai din laboratoarele nemților puteau ieși asemenea grozăvii: roboței disciplinați și muncitori, ca toți nordicii, cărora li s-a grefat, prin cine știe ce transplant nemaivăzut, fantezia și glezna fină a sudicilor. La sfârșit, când savanții de la Deutscher Fußball-Bund au terminat operația, și-au dat jos mănușile, ochelarii de protecție și au rostit „ridicați-vă și jucați!”, un veritabil monstru al lui Frankenstein a apărut în lumea fotbalului.
Naționala Germaniei care marți seară a masacrat Brazilia la ea acasă, 7-1 în semifinalele Campionatului Mondial, nu aduce cu nimic din ce a cunoscut, până acum, acest pământ în materie de fotbal. În Lumea Nouă a apărut pe neașteptate o rasă necunoscută, niște găligani numai mușchi, muncitori și tari ca stânca, tenaci până în pânzele albe, dar capabili și de sclipiri, driblinguri încântătoare și un joc de pase năucitor. Nu se știe cum, la Belo Horizonte harurile au încurcat vestiarele și s-au bulucit toate în camera nemților.
Nimicirea Braziliei din 2014 a început în 1994, cu înfrângerea în fața Bulgariei
Pentru ca Germania să facă tocmai acasă la brazilieni cel mai mare scor din istoria semifinalelor de Campionat Mondial a fost însă nevoie de un plan gândit pe termen lung și născut din luciditate. La începutul anilor 2000, pentru șefii federației de la Berlin devenise evident că fotbalul lor era în declin, fotbaliștii tot mai limitați, iar stilul de joc – arhaic. Disciplina și tenacitatea țineau în continuare naționala la un anumit nivel, uneori chiar bun, dar semnalele de alarmă se înmulțeau. Germania fusese bătută de Bulgaria în „sferturile” Mondialului din ”94, apoi, după un ultim triumf la Europenele din ”96, a început alunecușul. 0-3 cu Croația în „sferturile” Mondialului din ”98 și eliminarea din grupe la Euro 2000 și 2004 n-au fost băgate sub preș de norocoasa calificare în finala Mondialului din 2002. Nu era de ajuns pentru o națională care, între 1966 și 1990, câștigase două titluri supreme și jucase alte trei finale.
„Tehnica și instinctul pentru minge sunt partea turcă, iar disciplina, atitudinea și determinarea sunt partea germană a fotbalului jucat de mine”
Mesut Ozil, mijlocaș al naționalei Germaniei care marți a învins Brazilia, în semifinalele Mondialelor, cu 7-1
Semnalele erau cum nu se poate mai proaste, în Germania a început atunci o dezbatere profundă. „Cauzele erau multiple. Fotbalul se schimbase, iar stilul lor clasic nu mai era suficient. S-a constatat că a scăzut drastic numărul de copii care veneau la fotbal. Iar cei care ajungeau aici, îndestulați de traiul bun, nu aveau suficientă ambiție. Trebuia făcut urgent ceva”, îmi povestea în 2006, înainte de startul Mondialului organizat de Germania, fostul mare jucător Marcel Răducanu, stabilit la Dortmund de la începutul anilor 1980 și posesor al unei școli de fotbal. „Nemții sunt conștienți că n-au șanse să câștige acest Mondial. Sunt foarte mulțumiți cu o semifinală, pentru că știu unde au ajuns cu planul de reconstrucție. Dar aveau nevoie de acest turneu final pentru a reaprinde motoarele, pentru a reintra în circuit.”
Nicio minune. Doar studii, calcule, muncă
La Mondialul din 2006, Germania n-a strălucit. Muncitorește, și-a atins obiectivul și a luat locul 3. Noua generație părea că n-are niciun chichirez. Pe teren alergau niște blonzi ceva mai puțin talentați decât generațiile dinaintea lor. Numai că, în spate, industria fotbalului duduia. „Este o politică implementată sistematic, de ani buni, de cooptare a copiilor de emigranți. S-a stabilit o legislație favorabilă, dacă ești un băiețel sărac, fără posibilități, școlile de fotbal sunt obligate să te accepte cu reduceri masive de cheltuieli, care merg, uneori, până la gratuitate. Turcii, africanii, esticii care au venit aici sunt mult mai talentați decât nemții. Și, mai ales, mult mai motivați, mai determinați să iasă la suprafață. Văd asta zi de zi, la școala mea de fotbal”, explica Răducanu.
Au fost ani mulți de muncă și de rezultate amestecate. Lipsea ceva, dar semnele începeau să se vadă – finala Europeanului din 2008, victoria cu 4-0 asupra Argentinei în „sferturile” Mondialului din 2010.
În 2014, la opt ani după acea discuție cu Răducanu, Germania a făcut carne de mici din Brazilia la ea acasă, dându-i cele mai multe goluri încasate de această națională în 100 de ani de existență. Printre titularii Germaniei la rezultatul unic în 20 de ediții ale Mondialelor, Sami Khedira (pe jumătate tunisian), Mesut Ozil (cu stramosi turci), golgheterul Miroslav Klose (născut în Polonia) și Jerome Boateng (pe jumătate ghanez).
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER