După această „dezonoare eternă”, titrează colegii de la Marca, logic ar fi să urmeze un singur pas. Doar unul. O adaptare telenovelistică după rețeta nord-coreeană. Anume o exilare în bloc. Puntea dintre un 0-7 al asiaticilor împotriva Portugaliei de acum patru ani către „umilința istorică” 1-7 de-acum cu Germania. Nu-i vorbă, Fred, Hulk ori Oscar chiar ar merita măcar un avertisment cu azvârlitul în mină ori pe șantierele patriei după modelul Phenianului. Ar fi însă de-ajuns și o bulă prezidențială prin care li s-ar interzice de aici încolo să mai îmbrace vreodată tricoul selecao tuturor românilor care au îndoliat blazonul fotbalului brazilian la Belo Horizonte. Eticheta de persona non grata la națională. David Luiz e senzațional după transferul la PSG? Să fie de bine acolo, nu la selecao. Fred a dat cinci goluri într-un meci? N-are decât să ia și gheata tunarilor francezi. Mult succes! La națională a orbecâit tot Mundialul prin preajma careului precum o curcă beată de-ai fi jurat că-l vezi pe Tatu în atacul Stelei.
Pentru europeanul din mine care stă ca pe ace patru ani ca să se simtă iarăși brazilian încă de la primul Mondial televizat din epoca modernă – cel din ’66 în care Pele era vânatul tuturor precum Neymar azi – nu există decât un termen de comparație, evident nostalgic. La fel de evident, toate drumurile duc la cea mai șarmantă națională din toate timpurile, dar care n-a câștigat nimic. Nici măcar n-a pupat pragul semifinalelor în Spania ’82. Carevasăzică Fred și Hulk ar avea oarece motive să-i privească de sus pe neconsolații Zico și Falcao. Ei trag sâmbătă la bronz, eheee… Erau pe-atunci munți de elogii în dreptul fiecărui elev al lui Tele Santana. Junior în sus, Eder în jos, Socrates mai cu moț decât toți…Tonul se schimba însă dintr-odată atunci când era luat la puricat vârful Serginho. Repet a suta oară, a mia oară eticheta lipită atunci pe Serginho. E singurul brazilian care nu s-a născut cu balonul în brațe. Se auzea de la o poștă că e nota falsă din simfonia lui Santana. De-ar fi cumva posibil să-l iei pe Serginho, să-l plimbi prin tunelul timpului și să-l pui în naționala de-acum, tuturor ni s-ar părea un magician al balonului, un briliant. În locul cui? În locul oricăreia dintre marionetele care au mimat o repriză de sfert de finală cu Columbia. Ce rușine! Într-o întreagă repriză secundă naționala lui Neymar a călcat o singură dată careul advers! Faza oarecare la care a și luat galben Thiago Silva pentru tragere de timp.
Altminteri, Brazilia lui David Luiz și Marcelo e demult campioana mondială la mătănii și rugăciuni. Acum și la cerut iertare poporului. A uitat doar să pupe bara care o salvase la loviturile de departajare cu Chile. Sigur că o eliminare în optimi era la fel de tristă pentru Scolari, pentru toți, dar măcar n-ar mai fi fost un 1-7 de povestit pentru eternitate.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER