Energia și sursele lui Costin Negraru au declanșat campania Mafia Umbrelor care, cu tot respectul și admirația sincere pentru eforturile colegilor de la Gazeta Sporturilor, a fost singura din România pe tema meciurilor trucate care a produs probe concrete. Doi atacanți cu meciuri în Liga 1, Ștefan Ciobanu și Marius Postolache, au devenit primii jucători activi care au recunoscut că au participat la blaturi. Jignit public – „ce mare fotbalist a fost și ăsta?” – și pus sub presiune de Mircea Sandu și de lacheii lui, Ciobanu a dat înapoi și, potrivit fostului șef al FRF, a negat mărturia inițială. Reporterilor ProSport nu le-a mai răspuns niciodată la telefon, dar vorbele sale înregistrate pe reportofon rămân salvate într-un fișier audio.
Pentru mărturia sa legată de un amical din Antalya, pierdut de Voința Sibiu cu Cracovia Krakow, Postolache a plătit cu restul anilor de carieră rămași. A vorbit cu Costin Negraru, apoi nu a mai jucat fotbal în primele trei ligi din România. E dovada supremă că sistemul mafiot moștenit de Răzvan Burleanu funcționează încă ireproșabil. Cine-i încalcă nescrisele-i reguli oribile este ironizat, privit cu rea voință și exilat la marginea și așa tot mai perifericului fotbal românesc. Spre deosebire de Ciobanu, Postolache nu și-a retras declarația și acum lucrează într-o fabrică din Timișoara, deși ar mai putea juca bine merci în primele ligi din România.
Acum două toamne, energia și sursele lui Costin Negraru ne-au dus pe el și pe mine într-un tur de forță al României prin Timișoara și Sibiu pentru a investiga blaturile Voinței. Viitorul coordonator al Departamentului de Integritate de la FRF își maturiza tehnicile de fisurare a zidului tăcerii sub care se ascund toți fotbaliștii români. Știu, sună halucinant, dar deși o neagă, toți au participat la un moment dat în cariera lor la un meci trucat și, sub protecția anonimatului, toți recunosc asta. Dacă nu mă credeți, întrebați-l pe Hagi, vorbiți cu Mutu, cu Chivu! În intimitate, toți vor accepta, dar toți vă vor spune că ei nu știau. Ei mereu au jucat pe bune. Astfel, nu rămâne nimeni care să fi blătuit un meci, acesta este marele paradox al fotbalului românesc.
Înapoi la toamna lui 2012, sutele de kilometri petrecuți în mașina condusă de Costin n-au fost în zadar. Un coleg de-al lui Postolache, fundașul Eugen Beza, a recunoscut și el că meciul cu Cracovia a fost trucat. Oficial, îl acuzase pe Postolache că minte cu nerușinare, însă, într-un hol de hotel din Sibiu, în fața întrebărilor abile ale colegului meu, a spus adevărul. Ochii lui nu au mai suportat să susțină privirea jurnaliștilor și fixau podeaua în momentul în care a recunoscut. Și vorbele sale se află pe un fișier audio. Țin minte seara de după mărturia lui Beza. Pe o terasă de lîngă Podul Minciunilor, amuzantă ironie, Costin Negraru era fericit că investigația prinde viteză. Un pianist corpolent cânta tangoul lui Carlos Gardel, în timp ce jurnalistul de investigație de lângă mine vorbea aprins despre caz, fumând țigară după țigară, ca un anchetator asezonat.
I-am văzut apoi entuziasmul pălind când predecesorul său, Ioan Hurdubaie, a clasat cazul fără să consemneze declarațiile lui Postolache. Grele au fost și momentele în care ignoranții se întrebau cine e Postolache și care a fost interesul lui să vorbească despre blaturi, perversă distorsionare a unui caz încheiat cu retragerea forțată, nedorită a unui fotbalist. În acele clipe, Costin Negraru a părut uneori că-și pierde energia, însă a continuat să lucreze la ancheta Mafia Umbrelor, producînd materiale excelente despre un flagel considerat încă de mulți a fi doar o himeră.
Apoi a venit propunerea lui Răzvan Burleanu de a prelua Departamentul de Integritate, condus până săptămâna trecută de păpușa pe ațe Hurdubaie. Aici, idealistul din Costin Negraru a preluat controlul, l-a împins din cale pe pragmaticul reporter de investigație și a acceptat provocarea. „Poate am o șansă, vreau să încerc”, mi-a spus cu același entuziasm cu care am discutat la Sibiu. Știu că nu pleacă pentru bani, noua funcție îi aduce o sumă suplimentară neînsemnată, știu că va avea energie și surse să pună în palma noii conducere a FRF mulți cartofi fierbinți, incomozi, însă nu știu dacă va avea sprijinul lui Răzvan Burleanu. Modul în care noul șef de la Casa Fotbalului se înconjoară de ziariști idealiști care cred că pot schimba un sistem corupt poate fi interpretat și ca un scut uman de protecție. În cazul în care lucrurile nu vor merge bine, Burleanu va avea un alibi perfect pentru mass media: „Am adus jurnaliști integri dintre voi, domnilor. Dacă nici cu ei nu putem răzbi…”. E posibil ca energia foștilor ziariști să tragă FRF ca o locomotivă robustă care pune în mișcare vagoanele decrepite de-și urlă imobilitatea din toate încheieturile neunse. Personal, nu cred. Posturile în care au fost aduși jurnaliștii nu schimbă regulamente, nu dictează sancțiuni și, în general, nu influențează procesul decizional din federație. Dar, dacă energia lor nu va mișca lucrurile, Burleanu se înșală dacă își închipuie că se poate ascunde după ostaticii ademeniți cu promisiuni dulci de schimbare. Indiferent de fluxul de lucru de la FRF, investigația Mafia Umbrelor va merge mai departe. Va produce în continuare dovezi care, printr-o curioasă răsucire de destine, vor fi analizate chiar de inițiatorul ei.
Mult succes, Costin Negraru. Știu că nu vei accepta să fii folosit.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER