Lovitură în sistem, nu în Steaua

În 20 plus patru ani, la Casa F. oameni cu caractere îndoielnice s-au infiltrat ca insectele printre crăpături. Coloana vertebrală din carton le-a dat dreptul să viseze la sejururi fără de sfârșit, iar servilismul în patru labe i-a ajutat să câștige prestanță în cei mai importanți ochi importanți din Casa F. Unii și-au bombat pieptul de parcă ar fi revoluționat fotbalul. Alții și-au încălzit oscioarele lângă cea mai fierbinte placă a sobei. Iar o parte dintre aceștia se agață și acum cu două mâini de ușile de la Casa F.. De teamă poate să nu-i lovească vreun taifun.

Inclusiv ofițerul de securitate al FRF. Venerabilul domn Hurdubaie. Puternicul Ioan Hurdubaie. Cel care a luat în balon un caz pe care ProSport i l-a pus sub vârful nasului. A ignorat în 2012 un capăt de ață pe care orice angajat cu un simț al responsabilității l-ar fi speculat: un fotbalist care a spart Legea Tăcerii. Iar declarația lui I.H. acordată în ProSport e edificatoare pentru un tip lipsit de un mini-simț al ridicolui: „Am discutat cu Postolache, care e treaba dumneavoastră!? Nu contează dacă a venit sau nu la Federație”.

Nu mai contează că fotbalistul nu a fost invitat la Casa F. Și nici că Hurdubaie nu și-a pierdut tonul lătrat dobândit în alte vremuri. Mai grav e că președintele de atunci, actualul președinte de onoare de la Casa F., a pasat rapid gălușca fierbinte. „Ancheta făcută de cei din FRF nu a relevat absolut nimic și s-au luat date de la FIFA și UEFA. Nouă ne place să dăm bombe, presa trăiește din bombe!”, a spus Sandu la momentul respectiv.

Nu. Presa nu trăiește din bombe. Subiectul meciurilor trucate a căpătat, în timp, noi dimensiuni. Doar strategia de însănătoșire a fotbalului, pretinsă de cei de la Casa F, s-a fâsâit ca un obuz care nu a mai explodat. Iar disprețul manifestat de oficiali față de Postolache s-a transformat în flegma scuipată pe obrazul fotbaliștilor. Pe chipurile sportivilor care tind să creadă că o dezvăluire va înzdrăveni sistemul care te transformă în marioneta trasă de păpușari.

Reacțiile celor din jur și a celor de la Casa F. l-au făcut pe fotbalistul din Timișoara să pice într-o mlaștină a depresiei. Nimeni nu i-a mai oferit șansa să mai evolueze pentru o altă echipă, s-a retras în vizuina lui din Banat și a hotărât să cârmească spre alte domenii. A început oarecum o viață nouă, într-o fabrică, vrând să uite parcă de fantomele care-l bântuiau. Dar venirea lui Răzvan Burleanu în cel mai capitonat birou de la Casa… Fotbalului l-a făcut să se reorienteze. Prin reacția lui Burleanu, care l-a chemat în biroul său, a înțeles că războiul nu e pierdut. La Casa Fotbalului. Că noua eră se vrea una în care nu mai contează că ghetele pionierului care a avut tupeul să încerce să oprească mașinăria sunt tocite pe terenurile de la județ sau sunt de un fosforescent de Liga I ce-ți găurește retina. Că toate ghetele au valori identice. Nu mai sunt ținta unor glumițe de internat. Iar fotbaliștii nu mai pot deveni șoriceii care doar aleargă pe o rotiță. Postolache nu și-a putut reprima pornirea de a dezvălui, în februarie, tot la ProSport Raport, o frântură de poveste dintr-un meci de poveste: Dinamo – Voința, curat ca lacrima. Nu s-a sfiit să includă și nume mari. Și a prins elan.

A înțeles că mesajul său nu se mai izbește de un zid. I s-a comunicat că noile proiecte îl vor face să se simtă mai în siguranță. De aici mărturisirea din emisiunea ProSport Raport. Fără tremur în glas, pentru că nu-și mai măsoară cuvintele de frica unor consecințe, timișoreanul simte că nu mai merge pe sârmă. Firesc, i s-au reactivat câteva calități: spiritul de inițiativă, franchețea dezarmantă, atitudinea omului care știe că prin puterea exemplului poate muta și munții din loc.

Mărturisirea din emisiunea ProSport, conform căreia o serie de colegi de-ai săi de la Sportul Studențesc nu și-au apărat corect șansele la meciul din Regie, 1-2 cu Steaua în aprilie 2011, lovește în sistemul care a acaparat fotbalul românesc de trei decenii, nu în campioana României. Postolache aduce în prim plan o înșiruire de fapte, de decizii, de situații, care arată că meciul nu s-a jucat corect. Pe www.prosport.ro ați citit sau puteți citi întreaga poveste, iar faptul că mărturisirea vine pe fondul unei partide Steaua – Vaslui (0-1) în jurul căreia se țes nenumărate scenarii, generate de motive justificate, nu vine ca o ofensivă declanșată de ProSport spre cel mai galonat club din România. E doar o conjuctură în care e prins numele echipei lui Laurențiu Reghecampf, la fel cum e prins și numele rivalei Dinamo. Din acea formație a Stelei în prezent nu se mai află decât patru jucători, trupa nu mai e condusă din lojă de cel mai expresiv tip expresiv din fotbal, dar informațiile adunate conduc la un sistem cariat. Un sistem sub umbrela căruia a jucat și Steaua. Postolache, prin tot ceea ce mărturisește, poate îndrăzni să schimbe ceva în mașinăria infernală care încă își consideră fotbaliștii o rasă inferioară.