Cel bun, cel rău, cel urât

A decedat cu puțin timp în urmă Eli Wallach. Avea 98 de ani, un puhoi de filme de succes în „palmaresul” lui, dar pentru totdeauna va rămâne în memorie în primul rând pentru rolul din „Cel bun, cel rău, cel urât”.

Miercuri seară pe Arena Națională mi-a zburat gândul la marele Eli Wallach în timp ce-i vedeam pe superba arenă pe „cel bun, cel rău și cel urât” ai Stelei.

„Cel Bun” e de departe lituaniuanul Arlauskis. Portarul venit în acest sezon a sedus toți suporterii Stelei în timp record. Este favoritul galeriei, portarul fiind singurul fotbslist al campioanei căruia suporterii îi oferă momente de elogiu la scenă deschisă.  Duckadam a „capitulat” în fața lituanianului, fostul porter legendar al Stelei recunoaște că nu se aștepta ca Arlauskis să apere atât de bine din startul acestui sezon. Mai mult, Duckadam se teme, „mai în glumă, mai în serios”, că Steaua va avea probleme să-l mai păstreze pe Arlauskis din iarnă dacă acesta va continua să joace atât de spectaculos și eficient. În tribuna de pe Arena Națională am auzit deja murmurându-se că Arlauskis este mai bun decît Tătărușanu. Pare a fi o mică blasfemie în acest moment, dar Arlauskis pare mai „compus”, mai compact, mai „serios”, mai „de încredere”. Cred că, în bună măsură, dezinvoltura cu care joacă Steaua în atac vine și din sentimentul de siguranță transmis dinspre poarta proprie.

„Cel urât” a ajuns să poarte la Steaua banderola de căpitan. Dar asta nu i-a adus vreo protecție în fața fanilor. Tănase rămâne cel mai urât jucător de către mulți dintre simpatizanții Stelei, că huiduielile pe care i le adresează lui Tănase nu-i califică pe aceștia pentru statutul de suporteri.  Tănase este unul dintre cei mai buni prieteni cu mingea din lotul Stelei, nu este cel mai indolent jucător din lot, are cea mai mare vechime la Steaua. Și cu toate acestea niciun alt jucător al Stelei nu este huiduit precum decarul Stelei. Nu cred că există decar în istoria acestei echipe care să fi fost atât de contestat de fani. Este clar că Tănase nu merită acest tratament, dar el a ajuns în mentalul „poporului stelist” un „vinovat de serviciu”.

L-am lăsat la final pe „cel rău”. Asta pentru că totuși „cel rău” vine bine în completarea „celui urât”la Steaua. „Cel rău” este suporterul radical al Stelei, galeria, care aseară a „smuls” din Arena Națională 7 sectoare de tribună din cauza scandărilor rasiste. Galeria Stelei este campioana fărădelegilor în clasamentul Jandarmeriei Române, iar în cupele europene nicio altă echipă românească nu este torpilată de propria galerie precum Steaua. Însă miercuri seară „cel rău” a avut momentul său de grație în raportul cu „cel urât”. Când Tănase a fost însoțit la ieșirea de pe teren de corul infam al miilor de spectatori care-l huiduiau pe căpitan, galeria i-a sărit în ajutor lui Tănase, i-ascandat numele îndelung și l-a chemat de două ori pentru salutul în fața peluzei.

Cu „cel bun, cel rău, cel urât”, Steaua a mai făcut un salt într-o grupă europeană. Pentru al 11-lea an consecutiv. Orice i se poate contesta Stelei, dar nu și pedigree-ul european.