Să fii profesionist e ca și cum ai practica agricultura intensivă. Eficiență, productivitate și pustiu lăsat în urmă. Crește recolta de trofee, scade speranța de viață. Câștigi de-o parte, pierzi pe alta. Sprint și intensitate, apoi flasc, deșert și vlăguire. Îți treci ficatul pe îngrășăminte chimice, îți racordezi inima la sistemul de irigații, dar măcar burta (viața) ți-e îndestulată.
Dar să lăsăm dilemele existențiale și să revenim la (h)ora noastră. În cea mai mare secetă din epoca modernă din punct de vedere decizional, Steaua reușește cele mai mari lovituri ale ei. Lovituri am zis? După unii, asta ar fi Chiricheș (Tottenham – 9,5 milioane de euro), mai întâi, și Gardoș (Southampton – 7,5 milioane de euro) acum. Obișnuiți cu buna tradiție a „ospitalității” noastre, aceea de a ne vinde la prima ofertă, mulți spun că sumele de transferuri sunt uriașe. Să-l luăm, spe exemplu, pe Gardoș. Un jucător decent, ajuns la vârsta maturității fotbalistice, mobilat la „mansardă”, om de națională, Steaua, Liga Campionilor etc. În condiții normale, cota lui ar fi și mai sus, prețul așișderea. În contextul realității românești, apar deja speculații despre o nouă posibilă țeapă dată Occidentului.
Dincolo de chibițăria noastră mai mult sau mai puțin răutăcioasă, Gardoș rămâne, nu-i așa?, un profesionist. A practicat stelismul intensiv și pleacă „la mai bine”. Rămâne însă o întrebare. Ce lasă în urmă? Țineți minte vreun meci ieșit din comun reușit de Gardoș? Aveți proaspăt în memorie vreun gol, vreo intervenție salutară, ceva memorabil?.. Deșert.
Înainte de a produce iluzii, pustiul te asaltează cu amintiri. „Albumul cu amintiri’, asta e ceea ce uită de fiecare dată să ne lase „profesioniștii” noștri. Dacă tot ajungi între „Sfinți”, măcar stoarce în urmă câteva lacrimi! Altfel, singurul câștigat e „Dumnezeul” de după gratii, care acum își numără banii.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER