Fanii „tricolorilor” ți-au rămas recunoscători, Hoban! Revolta din vestiar a mijlocașului ploieștean ne-a pus pe tavă soluția la o dilemă care a răscolit și, evident, a feliat lumea fotbalului. Cu sau fără Mutu la echipa națională la startul unei noi campanii. Exact ce ne lipsea în preajma revanșei cu Grecia. Câteva imagini de etern amorez în călduri surprinse în crucea nopții cu șuvițe blonde au fost de ajuns ca să arunce în surdină corul nostalgicilor după vremurile în care Mutu îl învingea pe Buffon. Doar două-trei pase rafinate și o bijuterie de gol la Plzen au fost argumente arhisuficiente pentru ca oameni hârșâiți prin fotbal, precum Dragomir și Lucescu-jr., să se lase pradă extazului. După cei doi și după alte voci era de neconceput lotul pentru Grecia fără Mutu!
N-a mai contat nicicum că în cele opt luni de la revenirea acasă Mutu a arătat mai mereu ca un jucător plictisit, care, deh, își mai omoară timpul ziua cu câte un antrenament suav și nicidecum mai mult de un ceas de meci oficial, când i se năzare să nu se dea accidentat. De fapt el se întorsese pentru prieteni și pentru escapadele nocturne devoratoare după care a suspinat mai ales la Ajaccio. Balonul era undeva la etcetera.
Pe Răzvan Lucescu nu-l mai punem la socoteală, el e cotă parte în această poveste. Întrucâtva e de înțeles și poziția sa de struț cu capul în nisip. Altminteri, numai dacă nu erai legat la ochi nu vedeai că Mutu trage de el, nu mai poate, că nu e deloc convingător c-ar mai și vrea, că e distrat, că se rățoiește la tribună, ca în vremurile de odinioară cu peluza din Ghencea la un meci oficial cu Belarus, după ce tot el ratase ca un diletant emotiv câteva preluări banale plus un stop la care balonul nărăvaș îi alunecase pe sub gheată… Apropo de tribună și de zvonistica din cercurile ploieștene. Plecările lui Hamza și Boudjemaa ar fi avut o singură explicație: Mutu.
Varianta 2014 a mult prea distratului Mutu, asta e tot ce-i lipsea acum lui Pițurcă. Pentru cine a uitat, destule dintre campaniile de până mai ieri ale naționalei erau prefațate de dilema existențială „cine să fie căpitanul de echipă: Chivu sau Mutu?” Naționala orbecăia în mediocritate, iar preocuparea Briliantului era cum să-i smulgă lui Chivu banderola de mărgăritar! Acum ținta s-a transferat către recordul de goluri al lui Hagi. Îl doare în cot de națională și de necalificărie ei, singura obsesie e golul cu care să fie mai cu moț decât Hagi. Bun e și acum, dar și mai bun ar fi fost cu ceva ani în urmă câte un Hoban care să-și iasă din pepeni pe lângă vestiarul lui Piți. „Noi tragem ca proștii…”
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER