Zi de aur pentru cei 4 magnifici care au adus primul titlu european baschetului românesc, la CE de 3×3. Popescu: „Nici nu știu dacă am visat vreodată că voi fi campion european”

Angel Santana, Cătălin Vlaicu, Bogdan Popescu și Vasile Ștefan au câștigat duminică, în Piața Universității primul titlu european din istoria baschetului românesc, după ce la începutul lunii iulie, Santana aducea și cea dintâi coroană mondială în palmaresul Federației Române de Baschet, în concursul de aruncări libere de la Moscova. În 2014, România este cea mai bună echipă a Europei la baschet 3×3, varianta mai dinamică, mai rapidă și mai dură a jocului de sub panou – un sport în ascensiune, guvernat de o logică a spectacolului și a spectaculosului, în care acțiunea este comprimată, ca și în cazul rugby-ului în șapte față de tradiționalul joc în 15. Și dacă sportul care a organizat prima sa competiție mondială în 2012 iar în 2020 își propune să fie deja un sport olimpic își continuă trendul ascendent și, la un moment dat, peste 10, 20 sau 50 de ani, va deveni o super-industrie și un sport extrem de popular în Europa, România se va putea mândri întotdeauna că este prima campioană europeană din istoria baschetului 3×3.

Întrebat după prima a zi Campionatului European de baschet, din Piața Universității, dacă nu ar fi vrut să asculte imnul înainte de primul meci, Cătălin Vlaicu nu a ezitat: „cu siguranță, dar atunci când câștigi un Campionat European, îți cântă imnul, pe podium. Sperăm să ajungem acolo, să-l ascultăm„, a venit răspunsul pivotului de la CS Energia Târgu Jiu. Duminică, naționala masculină de baschet 3×3 și-a câștigat acest drept, la capătul unui meci cu adevărat dramatic, împotriva Sloveniei, în care echipele s-au succedat la conducere, până în ultima secundă.

Meciul s-a trăit din tribune cu emoții uriașe, iar felul în care fanii au invadat terenul, pentru a sărbători alături de cei patru eroi ai zilei, a arătat din plin cât de mult contează un succes al echipei naționale. Dacă la capătul semifinalei, Angel Santana a avut inițiativa unui tur al terenului, cu steagul tricolor pe umeri, în care a bătut palma cu toți cei aflați în primul rând, la câteva secunde de la expirarea timpului de zece minute al finalei, suprafața de joc era luată cu asalt de o mulțime de fani care săreau, se îmbrățișau și căutau un schimb de priviri cu noii campioni ai Europei. „Era normal, este un succes istoric, chiar trebuia să vină lumea să ne îmbrățișeze, să fie alături de noi. Ne bucură mult. Nu este nimic mai important decât un succes cu echipa națională„, a comentat reacția publicului Cătălin Vlaicu, pentru ProSport.

Pentru toți cei aflați în trecere în Piața Universității și pentru cei de la mesele teraselor, startul finalei competiției masculine s-a simțit aproape ca un cutremur – atât de gălăgioasă a fost tribuna la intrarea pe teren a celor patru jucători tricolori.

S-a strigat numele României, s-a oftat la aruncările de două puncte ale lui Angel Santana care au ricoșat înapoi în teren din inelul coșului, s-au trimis indicații, s-au fluierat unele decizii de arbitraj, s-au ridicat brațele în aer. S-a strigat până la răgușeală. S-au fluturat steaguri. Spectatorii care evident cunoșteau bine jocul, numărau pașii de pe teren. Alții citeau cu voce tare de pe tabela electronică secundele rămase din atacurile românilor, dar și pe cele din ofensiva adversarilor, într-o încercare de a ghida naționala tricoloră pentru a rezista fără coș primit până la scurgerea celor 12 secunde regulamentare per acțiune ofensivă. Alții așteptau nerăbdători explicațiile de la MC-ul de serviciu penru unele situații confuze – de ce patru lovituri libere după o singură fază? Prin suspans, emoții, dar și prin faptul că România a câștigat, finala a fost mai spectaculoasă chiar decât slam-dunk-urile profesioniștilor veniți la București.

Bucuria de la capătul semifinalei, care a garantat prezența tricolorilor pe podiumul european

„A fost o finală nebună decisă de noi, într-un final, și nu de un arbitru, ceea ce este cel mai important”

România a tremurat serios pentru titlul european de baschet 3×3. Slovenia a început mai bine, s-a descprins ușor pe tabelă, însă riposta tricolorilor a venit rapid, pentru egalități la cinci și apoi la șase puncte pe tabelă. Chiar la jumătatea partidei, România era în avantaj, 7-6, după un coș al căpitanului Santana.

Echipele au avansat pe rând pe tabelă, iar momentul cel mai dramatic a venit cu 92 de secunde înainte de final. Tricolorii puseseră un avans de două puncte între ei și sloveni, însă arbitrul a luat o decizie rar întâlnită – patru lovituri libere pentru Slovenia. Pentru două greșeli, fiecare taxate cu câte două aruncări de la marginea careului, tricolorii fiind la cota nouă în dreptul greșelilor de echipă. Nici protestele căpitanului României, nici reacția puternică de dezaprobare din tribune nu a putut schimba decizia centralului, nici zdruncina siguranța celor patru execuții precise, care au trimis mingea prin inel fără emoții pentru Slovenia, care trecea astfel la conducere, cu două puncte. „Am greșit și noi, au fost și decizii mai greu de înțeles… dar am fost o echipă, ne-am luptat și am reușit să ne impunem, chiar în condiții grele, de adversitate. România e pe locul unu în Europa! asta contează„, a spus Angel Santana, pentru ProSport, la finalul partidei.

Ambiționați, dar și cu amintirea finalului meciului din grupe în care Slovenia a „furat” victoria României, în ultimele secunde, tricolorii au forțat și au reușit să revină. Au egalat la 16, apoi au trecut în față, la un punct. Angel Santana a primit două lovituri libere, însă a transformat doar o dată. Meciul s-a încehiat totuși cu 18-16, pentru o zi perfectă a României. „Acum este într-adevăr visul devenit realitate, acum încă nu conștientizez că sunt campion european. Sunt foarte fericit. A fost o finală nebună decisă de noi, într-un final, și nu de un arbitru, ceea ce este cel mai important. Am câștigat războiul phihologic al finalei„, a rezumat povestea titlului european Vasile Ștefan, coechipier cu Cătălin Vlaicu și la echipa de club.

Bogdan Popescu a „arestat” mingea partidei, dar și plasa coșului, la ieșirea de pe teren

„Nu știu dacă am visat vreodată să ies campion european, dar uite că am reușit, cu multă muncă. Sunt sentimente greu de descris în cuvinte. A fost un meci foarte greu, împotriva unei echipe foarte puternice care a fost la mondiale, dar publicul ăsta minunat ne-a împins de la spate și când eram conduși cu două puncte înainte de ultimul minut, ne-a ajutat foarte mult„, a spus Bogdan Popescu, cel care a avut evoluții excelente și foarte constante în toate cele trei partide eliminatorii, de sțmbătă și duminică. Baschetbalistul de 35 de ani a adunat la ieșirea de pe teren toate suvenirurile finalei: „plec cu plasa și mingea cu mingea cu care am câștigat Campionatul European, nu prea le vezi în fiecare zi, le țin acasă, amintire. I-am păcălit pe colegi, le-am luat-o înainte„, a glumit extrema, cel care a completat setul de trei „obiecte magice” cu un tricolor imens.

Aflat la capătul unui maraton care a ieșit exact cum își dorea – „calificare în semifinale, servici, semifinale, finală și medalie de aur„, Angel Santana o ține în același ritm: „normal că mai am energie, acum urmează petrecerea… iar mâine antrenament la club”.

Cătălin Vlaicu: „Este ceva ce nu pot descrie în cuvinte. . Am câștigat și cu echipa de club multe turnee, dar când joci și reperezinți culorile naționalei nu poate fi o plăcere mai mare și sunt foarte mândru de asta”.

Locul 5 este cea mai bună clasare a naționalei României de baschet 5×5 la Campionatele Europene (1957 și 1967).