Într-un weekend în care fotbalul din Europa a avut un iz interbelic, cu scoruri de genul La Coruna – Real Madrid 2-8 și Leicester – Manchester Unired 5-3, Liga 1 a adus la masă un meci jucat în viteză și plin de evenimente. Partida Petrolul – Steaua (2-3) a confirmat dominația de moment a echipei lui Gâlcă în campionat și a scos la suprafață câteva concluzii interesante.
Reinventarea fotbalistului Prepeliță
Mai țineți minte? Prin 2012, la câteva luni după ce era adus la Steaua, mijlocașul inventat în fotbal la FC Argeș era decapitat moral de propriul finanțator dintr-un motiv stupid: poartă lentile de contact din cauza unei probleme de vedere. „Dacă nu vede bine, să treacă, tată, pe dreapta!”, spunea George Becali și, coincidență sau nu, Prepeliță a jucat fundaș dreapta cu mai toți antrenorii ulteriori ai Stelei, inclusiv cu autopronunțatul independent Reghecampf.
Adus în pragul ratării fotbalistice, Prepeliță a avut noroc cu sosirea la club a lui Gâlcă, el însuși fost mijlocaș central de meserie, un antrenor căpos, dispus să se bată până la un punct pentru ideile lui cu conducerea liberă și cu cea privată de libertate. Readus în centrul terenului, jucătorul ajuns la 29 de ani a dominat duminică seară zona mediană. Ajutat de Sânmărtean, Prepeliță a blocat prin poziționare și prin recuperări o bună parte din ideile de construcție ale trioului De Lucas, Mustivar și Marinescu. Întreaga evoluție a lui Prepeliță poate fi concentrată în doar două minute, 51 și 52, când stelistul a retezat mai întâi un atac al Petrolului, în ciuda faptului că era căzut la pământ, apoi a deschis zona din spatele închizătorilor adverși printr-un dribling „zidanesque” care a lăsat în urmă doi adversari derutați.
Să nu ne grăbim totuși, Prepeliță nu a fost perfect, iar modul în care a admirat demarajul lui Tamuz de sub ochii săi la faza primului gol al gazdelor arată că Gâlcă mai trebuie să lucreze la mentalul și poziționarea sergentului său de la mijlocul terenului. În lipsa lui Bourceanu, așteptat să se refacă la mijlocul lui octombrie, Gâlcă are însă soluții. Peste o lună, va avea chiar o dilemă de selecție, Bourceanu, Prepeliță sau Breeveld, și asta nu-i va pica deloc rău.
Picajul lui Latovlevici se accentuează
Unde sunt ochelarii imaginari din celebrările fundașului stânga? Unde sunt bucuria de a juca și forța fizică herculeană prin care își domina adversarii din bandă în primul sezon la Steaua al lui Reghecampf? În ultimii doi ani, Latovlevici a fost plimbat zeci de mii de kilometri din vorbe de anumiți impresari, de la Liverpool la Roma și de la Dinamo Zagreb la Chelsea. Concrete sau nu, ofertele pentru fundașul cu calviție au venit și s-au dus, iar Latovlevici a rămas să-și trosnească tibiile pe la Botoșani și Chiajna. Cheful său de fotbal pare a se fi evaporat picătură cu picătură, iar acum bănățeanul joacă din vaporii rămași în rezervorul pasiunii.
La Sofia, în cel mai important meci al sezonului pentru Steaua, Latovlevici a fost unul dintre cei mai slabi oameni de pe teren, până când a cerut schimbarea din cauza unei accidentări misterioase. Culmea, înlocuitorul său, Pârvulescu, a întregit dezastrul din flancul stâng. Duminică, la Ploiești, jucătorul cu prenume de floare a fost ca o panseluță călcată în picioare de crampoanele lui Priso. Pasele de la cele două goluri ale ploieștenilor au plecat de sub nasul lui Latovlevici, însă îngrijorătoare era rata cu care Priso a adus mingi în careul Stelei din zona în care stăpân trebuia să fie fundașul cu tricou mulat. După înlocuirea acestuia cu Toșca, Petrolul a continuat să testeze zona, însă coborârile lui Chipciu și dublajul lui Breeveld au acoperit breșa.
Latovlevici are de dat multe beri în această săptămână. Un băiat blond i-a salvat pielea, iar Petrolul n-a mai înscris. Numele salvatorului e Arlauskis.
Duetul mortal: Tamuz și Priso
Răzvan Lucescu a fost demis, Mutu a plecat și el, iar Petrolul a intrat într-o nouă eră, de fapt o eră mai veche, Mulțescu, însă renovată. Echipa din Ploiești va avea mari dificultăți să treacă peste evenimentele din ultimele două săptămâni, printre care și această înfrângere acasă cu Steaua, însă dacă există un argument care să susțină o ipotetică implicare în lupta pentru titlu acesta este relația din teren dintre israelianul Toto Tamuz și camerunezul Njongo Priso.
Adus în februarie 2014 la Ploiești cu un surplus important de kilograme și cu reputația unui fotbalist rătăcit prin Rusia, la Ural Sverdlovsk , Tamuz a fost modelat pas cu pas de antrenamentele lui Lucescu și s-a transformat în prădătorul din careu pe care Steaua îl dorea în trecut. „Nu-l vrea managerul. E prea lent”, mărturisea Becali în 2013 motivul pentru care israelianul nu vine în Ghencea.
Duminică, viteza de reacție în careu a lui Tamuz a fost probabil remarcată și într-o celulă de la Jilava. Dacă Steaua avea nevoie de Usain Bolt, Petrolul a găsit în schimb un golgeter cu un instinct de killer cum rar întâlnești în Liga 1. E adevărat, eșecul oficialilor Stelei de a identifica potențialul adevărat al lui Tamuz nu este deocamdată resimțit de fani, în condițiile în care Keșeru, Chipciu și Rusescu vor continua să marcheze în ritmul de până acum.
Tamuz a dat 10 goluri în Liga 1 și în Europa în acest început de sezon, chiar dacă nu este cu banii la zi. În aceeași situație se află și camerunezul Njongo Priso care a pasat decisiv la ambele reușite ale israelianului din meciul cu Steaua. La 26 de ani, Priso nu are un CV impresionant, iar cei 4 ani petrecuți în campionatul maltez nu pot adăuga niciun strop de strălucire. Priso l-a terorizat însă nonstop pe Latovlevici și demonstrează că nu întotdeauna stranierii compromit viitorul fotbalului românesc și bugetele cluburilor din Liga 1. Întotdeauna un spectator va prefera un mercenar onest cu meseria lui unui copil autohton blazat de bani și laude și ajuns în pragul ratării înainte de 20 de ani.
Știați că ProSport are pagină de Facebook destinată echipei Steaua?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER