Delir de inferioritate

În loc să devină cunoscut datorită unei victorii cu naționala U19 în Anglia, Doru Isac a ajuns vedeta spațiului public după ce s-a luat de Hagi. E și asta o cale spre celebritate. E adevărat, una efemeră.

Nu este nimic rău în a spune lucruri critice despre Hagi. Doru Isac chiar este un caz rar în sistem. Foarte puțini oameni din fotbal au avut curajul de a rosti chestiuni incomode despre cel mai popular om din istoria fotbalului românesc. Problema este că aici avem un caz clasic de „bufon care doar el are curajul de a striga că regele este gol”. Sigur, îngroș un pic tușele de dragul metaforei așa cum și Doru Isac a făcut-o atunci când a rostit expresia „delir de superioritate” în cazul discursului lui Hagi. Aceeași exagerare de dragul metaforei fiind și adăugirea lui Isac că Hagi ar putea vorbi despre „patologia cancerului de col uterin” și probabil nimeni nu ar mișca în front în fața lui. Însă Hagi chiar a arătat decență în toți acești zeci de ani în care a fost prezent în spațiul public și a vorbit doar despre fotbal. Cu limitele sale de limbaj, cu acele cunoștințe pe care le-a acumulat. Și Hagi chiar are dreptul la un discurs public despre fotbal. Pentru că, dincolo de eșecuri, Hagi înseamnă și cariera fabuloasă de jucător, victoria de la Budapesta ca selecționer, Cupa Turciei câștigată ca antrenor al lui Galatasaray, eliminarea lui BATE Borisov din play-off-ul Champions League, impulsul dat la început de carieră unor fotbaliști ca Ribery, Arda Turan sau Torje.

Există o problemă în cazul discursurilor critice atunci când personajul care lansează atacul are mari probleme de credibilitate. Așa cum se întâmplă, de exemplu, când Adrian Năstase lansează un atac la adresa moralității lui Andrei Pleșu după ce Năstase tocmai a încheiat al doilea său mandat la pușcărie.

Doru Isac spune că Hagi a sunat selecționeri pentru a-și plasa jucători în naționalele de juniori. Dacă Isac e un adevărat „samurai”, el ar trebui să rostească nume de antrenori care au băgat jucători de-ai lui Hagi „pe pile”. Este adevărat că am remarcat și eu de-a lungul timpului anomalii în privința selecției de la Academia Hagi. Ultimul exemplu este cel al naționalei lui Răducioiu care tocmai încheie turneul de calificare pentru Europeanul U17. Răducioiu a luat de la Academia Hagi 8 jucători într-un lot de 18 în condițiile în care Academia Hagi s-a clasat în 2014 la acest nivel de vârstă pe locul 3 la Campionatul Național. Iar Dinamo, campioana, are doar un jucător în lotul lui Răducioiu, iar CSU Craiova, vicecampioana, nu are niciun fotbalist în acest lot. Chiar dacă au exiatat acele telefoane ale lui Hagi, vina este în primul rând a selecționerilor dacă aceștia au cedat. Însă e mai grav să nu ai niciun jucător de la Academia Hagi în tot lotul tău, cum este cazul selecționatei lui Doru Isac. Această blocadă este stridentă și nu poate fi justificată în niciun fel pe criterii sportive. În 2014, Academia Hagi este campioană națională la juniori republicani, nivelul de vârstă al fotbaliștilor lui Isac. E deja bufonăreală să nu selecționezi niciun fotbalist de la campioană…

Doru Isac spune că nu se uită la meciurile din Liga 1. Deși astfel poți vedea puști precum Svichi de la FC Botoșani, Nedelcearu de la Dinamo, Grădinaru de la Oțelul, Ivan de la CSU Craiova, Vâlceanu de la Steaua jucând în compania unor seniori în partide oficiale. Isac cel care nu se uită la meciurile din Liga 1 intra precum cetățeanul turmentat în fotbalul românesc spunând public la prima sa conferință de presă că nu are fotbaliști cu care să încropească o națională deși el își depusese CV-ul tocmai pentru a realiza o națională competitivă.

Într-un delir, de această dată de inferioritate, Doru Isac, selecționer al naționalei U19 proaspăt bătut cu 6-0 în Anglia, înfrângere după care FRF și-a cerut scuze suporterilor pe site-ul său, ne anunță că „ar trebui să ne obișnuim cu eșecurile”. Măcar Gică Hagi, la vârsta puștilor lui Isac, când a ajuns pe Wembley în fața seniorilor Angliei în meci oficial, a spus, prin execuțiile fantastice și îndrăneala teribilă din acel meci, că România nu vrea să piardă. Și n-a pierdut.