Spovedania unui dependent de pariuri: „Când mă uit la un meci, văd numai cote”. Cum se poate trata în România o tulburare care distruge vieți

Material publicat în săptămânalul ProSport, distribuit în fiecare marți, împreună cu Ziarul Financiar.

Pariurile sportive, la fel ca toate celelate jocuri de noroc, creează tot mai mulți dependenți în România. În Cluj Napoca s-a deschis un nou Grup de Ajutor pentru cei care vor să se trateze de „drogul” jocurilor de noroc. Liderul acestui grup spune că sunt persoane care ajung să se sinucidă pentru că și-au pierdut averea și familia din pricina acestor activități

Jocurile de noroc și sportul merg mână în mână. Există puțini microbiști care să nu fi fost atrași măcar o dată de ideea de a face bani din cunoștințele lor în sport. Pariurile sportive captează tot mai mult interes și din partea românilor, astfel că în România există aproape 4.000 de agenții de pariuri. Ca orice joc de noroc, acestea își găsesc mai multe categorii de adepți. Unii pariază din plăcere, dar alții văd pariurile ca pe o potențială sursă de îmbogățire și ajung să parieze tot mai mult și să piardă sume exorbitante. Cu alte cuvinte, devin dependenți și, ca orice dependență, aceasta nu poate fi tratată decât prin consiliere.

„Eu, când mă uitam la meciuri, vedeam calcule matematice, mă gândeam cine o să înscrie, cât va fi la pauză, cine va câștiga la final. Îmi calculam șansele de câștig”
Leo, inițiatorul grupului de suport pentru dependenții de jocuri de noroc

Cum în România programele pentru tratarea acestei dependențe sunt încă în faza incipientă, un fost dependent de jocuri de noroc, revenit din Marea Britanie la Cluj, s-a gândit să ajute la rândul său persoanele care au trecut prin ce a trecut el. A înființat un grup de suport pentru dependenții de jocuri de noroc. Programul „Jucătorilor Anonimi” funcționează după modelul „Alcoolicilor Anonimi”. Munca este una de voluntariat, nu se percep taxe de intrare, iar inițiativa începe să atragă tot mai mulți adepți.

450 de milioane de euro pierd românii anual la „păcănele”

În Cluj Napoca, pe strada Virgil Fulicea, la numărul 1, se întâlnesc în fiecare luni seara cei care au puterea să spună „Da, sunt dependent de jocuri de noroc!”. Totul se produce într-o discreție totală. Cu toții vor să-și păstreze identitatea ascunsă. La fel se întâmplă și cu liderul grupului. „Din start vă spun că nouă nu ne plac interviurile, nu vrem poze și nici să ne dezvăluim numele. Nu vrem publicitate, vrem să ajutăm”, e prima abordare a celui care ne cere să-l numim Leo și atât. Acceptă, într-un final, să vorbească despre inițiativa sa și despre cât de periculoase pot fi jocurile de noroc.

„Durerea se uită”
Leo ascunde o poveste de Hollywood pe care o divulgă treptat, printre rânduri. Recunoaște că a fost dependent. „Nu mai contează cât am pierdut. Am început de mic copil. Important e că din 2008 am reușit să nu mai joc. Fac acest lucru în primul rând pentru mine. Mă susțin moral și îmi încarc bateriile. Văzându-i pe alții îmi amintesc ce am făcut eu, pentru că durerea se uită.

333 de milioane de euro este contribuția anuală adusă la bugetul de stat de „păcănele”

Azi pierzi și juri că nu mai joci niciodată, iar mâine ai uitat tot ce ai jurat”, își începe povestea Leo, care spune că și-a dat seama că e dependent pe când locuia în Marea Britanie. „Am stat mulți ani în Marea Britanie. Acolo erau multe astfel de grupuri de suport. Există numere de telefon ale grupurilor de suport inclusiv pe poduri. Pentru cei care vor să se arunce. Eu am început să merg acolo și m-a ajutat. Am zis că trebuie să fac și în România”, povestește Leo cum a decis să înființeze primul grup de suport pentru dependenții de jocuri de noroc din România, în această vară, în Cluj Napoca.

„Când ai 1.000 de lei în buzunar și ajungi să pariezi 1.100, deja e o boală. Această boală nu poate fi ignorată”
Leo, inițiatorul grupului de suport pentru dependenții de jocuri de noroc

„Am prieteni care s-au sinucis”
Încearcă să explice aproape la fiecare frază că jocurile de noroc creează o dependență similară celei de droguri sau de alcool și că trebuie tratată foarte serios. Oferă exemple șocante și vorbește cu seninătate despre oameni care s-au sinucis din pricina acestui viciu: „Să spunem că am prieteni care nu mai sunt printre noi. Acest grup de suport este o alternativă. Noi suntem aici pentru cei care au pierdut tot. Înainte să-și pună funia la gât sau să se arunce în fața trenului vin la noi și îi ajutăm să nu o facă”.

Întâlnirile din centrul Clujului au ajuns rapid cunoscute în rândurile celor care joacă. „Avem destul de mulți oameni care vin. Numărul lor este în creștere. Acest lucru nu e îmbucurător, dar salvăm oameni și asta e îmbucurător”, explică Leo.

52% din românii cu venituri sub medie practică jocuri de noroc

Cum se ajunge la dependență?
De la un om care caută adrenalină sau distracție într-un joc de noroc și până la un dependent e o cale scurtă, spune Leo. Șochează felul în care prezintă acesta schimbările pe care le suportă un om care caută să se îmbogățească jucând la pariuri, ruletă sau aparate. „Nu toată lumea devine dependentă. Depinde foarte mult de caracter. Jucătorii nu-și dau seama că sunt jucători până nu e prea târziu. Eu până nu m-am dat cu fundul de asfalt nu mi-am dat seama că sunt dependent. Un jucător dependent trăiește într-o lume de vis. Se gândește mereu: «Acum o să câștig. O să mai achit și din datorii și va fi bine»”.

Confesiunea merge mai departe, în adâncimea problemei. „Acest grup de suport este și pentru cei care au pierdut 1.000 de lei și pentru cei care au pierdut 50.000 de lire. Boala nu se pronunță în funcție de sume. Sunt oameni care merg într-o seară la un casino, beau o bere și joacă poker sau joacă la ruletă, iar după o oră sau două merg acasă. Aceea nu e dependență. Problema este că noi, dependenții, nu ne mai putem opri. Sunt oameni care bagă la ruletă salarii și nu se mai pot opri. Când ai 1.000 de lei în buzunar și ajungi să bagi 1.100, asta deja e o boală. Această boală nu poate fi ignorată”, explică Leo.

El declară că și acum, după tot ceea ce a pățit, se mai gândește ce-ar fi dacă…: „Eu iubesc jocurile de noroc. Până la urmă, e plăcerea de a juca.Nici nu mai simți valoarea banului”.

„Pariurile sunt mai scumpe ca drogurile și alcoolul”
Mulți dintre cei care pariază pe diverse competiții sportive spun că acestea se diferențiază de alte ramuri ale jocurilor de noroc și că se bazează pe calcul și pe statistici. Leo îi contrazice și spune că pariurile sportive creează dependență, la fel cum o fac ruleta, aparatele sau pokerul. „Pariurile sportive nu sunt cu nimic diferite de alte jocuri de noroc. Sunt o parte din «felia de tort». E ca și cum m-ați întreba ce fel de bere îmi place. E același lucru. Nu e nicio diferență între pariuri și ruletă sau aparate”, spune franc Leo, care n-ar recomanda nimănui să înceapă să practice un joc de noroc și spune că viciul pe care și el încearcă să și-l trateze este mai costisitor decât drogurile.

„Sfatul pentru un om care vrea să se apuce de jocuri de noroc este să nu o facă. Să nu joace. Mie mi-au distrus jumătate din viață. Este unul dintre cele mai scumpe vicii. La alcool, de exemplu, bei o sticlă și ești beat, la droguri iei ceva și nu-ți mai trebuie pe moment. Aici poți paria la nesfârșit”, spune Leo.

„Când mă uit la un meci, văd numai pariuri”
Cel care a decis să ajute prin exemplul său persoane aflate în aceeași situație cu a sa povestește cum poate să-și dea seama un microbist că a devenit dependent de pariuri.

„Începi prin a pune banii pe un cal sau pe o echipă și ajungi să pierzi tot. Eu văd un meci de fotbal ca pe o sursă de câștig, nu cum îl văd alții. A fost în vară Campionatul Mondial. Eu, când mă uitam la meciuri, vedeam calcule matematice, mă gândeam cine o să înscrie, cât va fi la pauză, cine va câștiga la final. Îmi calculam șansele de câștig. Eu asta văd la un meci de fotbal. E o boală serioasă”, avertizează Leo.

63% din populația României a recunoscut că a practicat, cel puțin o dată, un joc de noroc

Psihologii nu-i înțeleg, statul nu-i ajută
Liderul grupului de suport spune că există o diferență mare între felul în care încearcă el să trateze dependența și felul în care o fac specialiștii. Recomandă și vizitele la psiholog, dar nu crede că sunt suficiente. „Știu că mai există la București ceva asemănător, dar acolo lucrează un psiholog cu bolnavii. Psihologul are sfaturile lui, dar nu știe prin ce trece un dependent. Noi încurajăm oamenii să meargă și la psiholog și avem oameni care vin la noi, la grup, și merg în paralel și la psiholog, dar simt că există o ruptură între ei și acesta. Noi vorbim de istoria noastră. Ideea că nu ești singur te ajută”, explică Leo, care a căutat ajutor și la autoritățile statului. S-a lovit însă de un refuz categoric: „Statul nu ne ajută cu nimic. Poate vor mai trece 10-20 de ani și o să mai moară oameni din această cauză până se va face ceva la nivel guvernamental. Am încercat să obțin ajutor și să schimbăm ceva în reglementarea jocurilor de noroc, dar mi s-a spus că sunt o simplă persoană și nu pot cere asta. Dacă eram ONG poate aveam mai multe șanse. Nu înțeleg de ce în România nu se ia în serios această problemă când peste tot în lume aceste grupuri de suport pentru persoane dependente sunt susținute de stat”.

Peste 60 la sută din români sunt jucători
În ultimii ani s-au făcut multe studii în privința jocurilor de noroc, pe măsură ce acest fenomen s-a extins, iar cifrele sunt impresionante. O statistică publicată de revista „Capital” spune că românii pierd anual între 400 și 450 de milioane de euro la „păcănele”. Zilnic se pierde peste un milion de euro la astfel de jocuri.

Un motiv pentru care statul nu se implică serios în dezvoltarea grupurilor de ajutor ar putea fi acela că jucătorii de noroc aduc o contribuție serioasă la bugetul de stat, prin taxele care se percep. În 2012, „păcănelele” au generat 709 milioane de euro din PIB-ul României, iar contribuția la bugetul de stat, prin taxe și impozite, ajunge la 333 de milioane de euro, conform „PwC România”.

În ceea ce privește pariurile sportive, românii pierd între 100 și 130 de milioane de euro. Ca peste tot în lume, cei cu venituri mici sunt tentați să joace mai mult. 52 la sută din oamenii cu venituri sub medie practică jocuri de noroc. Asta se întâmplă și la nivel global, Africa fiind continentul de unde se scot cei mai mulți bani din jocuri de noroc. Încă din anul 2000 s-a constatat că în România 63 la sută din populație a jucat jocuri de noroc. Toate aceste calcule au fost date publicității de Revista Română de Statistică.

Există, totuși, un program destinat dependenților

„Joc Responsabil” este primul și singurul program funcțional din țară dedicat persoanelor care au depășit linia perceperii jocurilor de noroc drept mijloc de divertisment, propunându-și ca obiective prevenirea, identificare, evaluarea și asistarea psihologică a jucătorilor cu probleme legate de jocurile de noroc.

Cu o acoperire națională, programul pune la dispoziția jucătorilor un website dedicat (www.jocresponsabil.ro), metode de auto-testare, precum și o linie telefonică Helpline gratuită de tip TEL-VERDE 0800.800.099, prin intermediul căreia aceștia au posibilitatea de a lua legătura cu un psiholog, de a primi consiliere telefonică gratuită și de a se programa pe această cale la două ședințe gratuite de evaluare și consiliere la unul din cabinetele din București, Cluj sau Iași. În acest sens, „Joc Responsabil” este singurul program de combatere a problemelor de joc din România care oferă sesiuni de consiliere în cabinet.