N-am mai auzit atât de des invocat cuvântul „ghinion” precum după acest meci al Stelei din Danemarca de la iureșul declanșat de candidatul prezidențial Iohannis cu autogolul său din interviul de la gândul.info când a vorbit despre ghinionul profesorilor care n-au putut achiziționa ca el un set complet de case.
E ușor tragicomic să spui că te-a răpus ghinionul la Aalborg, când impresia generală exprimată după meciul de la București dintre cele două a fost că ghinionul a jucat atunci pentru Steaua.
În realitate, nici pe Arena Națională și nici pe stadionul lui Aalborg meciurile n-au fost decise de „ghinion” așa cum nici premierul n-a câștigat alegerile prezidențiale deși „slujitori ai Domnului” au lucrat de zor ca șansa divină să-l ajute pe românul neaoș de origine albaneză în fața românului de origine germană. La București, Steaua a avut un fotbalist formidabil în Arlauskis și un speculant precum Keseru care a avut abilitatea de a scoate un penalty și o eliminare dictate împotriva danezilor, ambele nemeritate, și care au rupt echilibrul acelui meci. La Aalborg, cu tot „ghinionul” Stelei tot Arlauskis a avut cea mai grea paradă a meciului. Iar ce s-a întâmplat cu Keseru la faza din finalul partidei aduce deja aminte de ratarea „aproape la fel de uriașă” pe care omul de 30 de goluri pe an a comis-o la Sofia cu Ludogoreț. Aceste ratări nu înseamnă „ghinion”, ci incapacitatea de a fi lucid în cele mai importante momente ale sezonului, la finalele europene cu Ludogoreț și Aalborg când tensiunea e cu totul altfel decât la amicalele cu Pandurii sau Danemarca.
Steaua a dat impresia că poate câștiga pentru prima oară în Danemarca, loc unde n-a reușit să învingă nici în sezonul în care a cucerit Cupa Campionilor Europene, când a întâlnit-o pe Vejle. Însă echipa lui Gâlcă a fost o combinație de mâini moarte și mâini acceptabile, dar totuși nu suficient de ferme. Multlăudatul Papp a comis-o din nou decisiv când a reapărut în poziție de apărător central așa cum s-a întâmplat și în Portugalia cu Rio Ave. Bourceanu a fost titularizat doar pe bază de nume din buletin că altfel nu se justifica deloc această prezență în primul 11 după cum jucase până acum. Apărătorii laterali au ajutat destul de puțin jocul ofensiv, rezervele de impact au lipsit, Stanciu jucând mai slab decât cel pe care l-a înlocuit. Au fost și „mâini bune”, cum spuneam, dar nici Sânmărtean, nici Popa, Tănase sau Chipciu n-au izbutit să aducă acea notă de special care face diferența.
Steaua este cea mai bună echipă românească. Dar în acest sezon n-a izbutit să treacă în meciurile decisive de echipe care vin din campionate aflate sub locul 20 în ierarhia UEFA, departe de zona în care se află Liga 1. Sigur, aflată acolo tot datorită în primul rând Stelei. Dincolo de „ghinion”, indisponibili, vântul puternic, terenul rău, pisica neagră, Gâlcă trebuie să caute și cauzele obiective pentru care Steaua este pe toboganul european după ce el a preluat echipa.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER