Steaua domină categoric o competiție falimentară, în care aleargă de una singură și nu, nu poate ieși pe locul doi! Un campionat manageriat de unii din închisori, iar de alții cu teama atroce de sunetul rece și amenințător al cătușelor. Steaua a devenit mai puternică, mai stabilă și mai liniștită de când patronul ei a ajuns după gratii. Scandalurile sunt rare, nu au nicidecum anvergura grețoasă a perioadei Gigi-Meme-Reghe. Putem vorbi de decență, de bun simț, când îl vedem pe Gâlcă pe bancă sau la conferința de presă, îl remarcăm mai degrabă pe Keșeru sau pe Sânmărtean decât privirea animalic-bolnavă a unui manager celebru. Pentru cei care nu înțeleg ce am spus mai sus, traduc: e de bine.
Steaua parcă a redevenit echipa Armatei. Distruge totul sub șenilele fotbalistice, dar nici nu are un adversar pe măsură, în ciuda aparențelor de la începutul campionatului, când Astra, Petrolul și CFR păreau contracandidate serioase la titlu. Steaua le-a pierdut pe drum pe cele trei după nici jumătate de campionat, și pentru că a jucat cel mai bun fotbal, dar și pentru că sus-numitele și-au conceput o neverosimilă filozofie a autodistrugerii.
În susținerea teoriei că Steaua nu mai găsește niciun adversar pe măsură în Liga I, deci nu prea are cu cine să se contreze serios, stau și rezultatele din Europa League. Când au dat de oponențimai stabilli financiar și emoțional decât tentativele de echipe din competiția internă, Chipciu și ai lui și-au stricat costumele de paradă la Aalborg și la Rio Ave, grupări de mijlocul clasamentului în Danemarca și, respectiv, Portugalia. Ca să nu mai amintim de Kiev. Da, se poate vorbi de ghinion la Aalborg, dar când iei un singur punct în trei deplasări, și acela în ultimele secunde ale meciului cu Rio Ave, înseamnă că nu ești atât de mare cât îți dau impresia victoriile numeroase din campionat.
Spuneam deseori că Ucraina e o competiție în care se bat doar două echipe, Șahtior și Dinamo Kiev, că în Portugalia lupta la titlu se poartă mai mereu între Benfica și Porto, cu rare apariții ale lui Sporting. Ei bine, în România, Steaua a ajuns să lupte doar cu ea însăși. Iar din această lipsă de concurență internă, vin și rezultatele europene: ratarea calificării în grupele Ligii Campionilor și o posibilă ieșire surprinzătoare, dacă nu chiar rușinoasă, dintr-o grupă accesibilă de Europa League.
Nu vă e dor de un derby adevărat Steaua – Dinamo?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER