Când deținutul Gheorghe Becali, fost Gigi, tocmai a încheiat de scris lucrarea închinată punții dintre lume și cer care este Muntele Athos, foarte probabil singura carte pe care cărturarul Becali a parcurs-o cât de cât în viața asta în care literele au fost a 544-a sa prioritate/pasiune, el a fost tulburat din starea de pașnică înălțare a cugetului și sufletului pe care ți-o aduce o asemenea întreprindere peste puterea de cuprindere a unui om normal de o declarație de război. De la 23 august 1944, când armata română a întors armele împotriva celei germane, probabil și împotriva celei japoneze, dar încă niciun picior de Takayuki Seto încă nu pășise pe aici, oastea țării românești nu mai declarase vreun război precum acesta declanșat împotriva lu” nea Gigi. Românul de rând a rămas complet bujbeic văzând cum Suprema Sa Treime, armata, biserica și nea Gigi, sunt prinse într-un asemenea triunghi ușor antagonic.
Probabil că niciun om care s-a încumetat să scrie de cele sfinte, sigur nu pentru un scop atât de meschin precum o lună în minus de pârnaie cum s-ar putea crede, ci pentru a transmite din experiența sa înălțătoare trăită pe muntele sfânt împreună cu cohorta sa de lachei, nu a mai fost deranjat atât de brutal din levitarea sa spirituală cu o asemenea lumească cerere de câteva milioane de euro formulată de vajnica armată română pentru această Steaua pe care nea Gigi a făcut-o precum Soarele de pe cer care în miez de noapte le ia ochii muritorilor de rând Grahovac și Munteanu, pomeni-li-se-ar numele că multă fericire au adus cei doi drept-credincioși de la CSMS Iași în casele a milioane de români deci steliști în această sfântă zi de 7 decembrie, când se umplu ghetuțele de fotbal ale jucătorilor cuminți. Și chiar ale arbitrului înnoptat la mânăstire, Alexandru Tudor, bravul cavaler cu trecut înnegurat care cu fluierul său providențial n-a lăsat Steaua tuturor românilor să se ducă de Râpă pe coclaurile acelor olteni nevricoși. Nu știu cât de drept-credincios e acest Grahovac venit din musulmana Bosnie, dar cu strigarea lui ca totul să se dea din calea lui Szukala, ca și cu vechea lui ieșire total ilogică pe centrare la un gol marcat dintr-un unghi imposibil de Nilă al Stelei, a arătat că sufletul său este curat.
Poate că v-ați rătăcit un pic pe cărările întortocheate ale frazelor anevoioase precum o zi de ascensiune a lu ‘ nea Gigi pe muntele sfânt, dar sunt încă sub impresia frazelor de o bogăție sufletească făr” de margini care curg precum șuvoaiele unui râu de înțelepciune din cartea pe care Scriitorul Luminii, un Războinic al condeiului acum, a trimis-o către lumea însetată de zicerile sale pe parte spirituală prin apostolul Luțu.
Armata să ia cu aminte că nu poate ea să se pună cu mândria poporului, această ceată care pierde cu glorie în mai toate deplasările sale europene din ultimii 10 ani. Cum nea Gigi a reușit să strângă sub această flamură roș-albastră până mai ieri, azi galben fosforescentă precum șireturile de la adidașii copilăriei, iaca-un Sânmărtean, un Chipciu, un Varela, un Szukala, un Rusescu, nici ultrașii care împânzeau străzile cu ușor necreștinescul mesaj „pleacă, vinde, mori” nu mai vor ca echipa să plece din mâinile acestui vrednic conducător de oaste care și din pușcărie le bate pe Dinamo sau Petrolul ca la fasole cum nici generalii Meme și Rădoi nu izbuteau…
Așa că Armata Română să facă ea bine și să-și vadă de exercițiile ei integrate cu suratele din NATO și să lase Steaua lu” nea Gigi în pace că de nu acest Don Quijote al ATP -ului, Ilie Năstase, combinație sublimă de reminiscență comunistoidă în frac de general de armată și glorie cucerită pe câmpurile de luptă de iarbă sau zgură de la poalele zgârie-norilor newyorkezi sau ale lui Tour Eiffel, va întoarce rachetele cu care a răpus 2500 de focoase blonde sau brunete, sigur nucleare, și atunci să vezi prăpăd defintiv și irevocabil.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER