Pentru o calificare în primăvara europeană, trebuie să ai în echipă măcar doi jucători mari, cum sunt Yarmolenko și Lens la Dinamo Kiev. Clasa celor doi se simte de la vestiare, din tribune, de la televizor, de la modul cum calcă iarba și îmblânzesc mingea, de la stilul de alergare, curat, aerisit, până la demarcarea mascată a primului sau până la sprintul ucigător al celui de-al doilea.
Un jucător mare face un meci mare împotriva unei echipe mari într-un meci decisiv. Din păcate, Steaua nu dispune în acest moment de un astfel de fotbalist. Știu, îmi veți spune imediat, înainte să citiți ultimul cuvânt din precedenta propoziție, că Sânmărtean este un astfel de specimen. Nu-i contest finețurile tehnice, sunt puțini jucători născuți cu talentul lui, dar la nivelul ăsta e nevoie de mai mult.
Ce pretendenți roș-albaștri am mai avea pentru acest statut, de jucător decisiv, grandios? Tănase nu se încadrează niciodată în acest profil. De fiecare dată, îi lipsește ceva, un vârf de gheată, un număr în plus la pantof, o secundă în minus de gândire, o adiere de vânt care să-i direcționeze mai bine pasa decisivă, un careu de 16 metri mai mic sau o minge mai ascultătoare.
Chipciu a început de ceva vreme să se creadă mult mai mare decât este, ceea ce e extrem de periculos pentru evoluția lui ca fotbalist. Are întotdeauna ceva de reproșat celorlalți, chiar și în momentele în care el greșește și pierde mingea. Când nu îți mai vezi sau nu îți mai simți limitele, îți pierzi echilibrul, orientarea și sistemul de valori.
Keșeru se apropie cel mai mult de profilul unui „grande”, dar ratările multe și imense de la Aalborg și disparițiile din joc cu Iași și cu Dinamo Kiev ne arată de ce nu a ajuns până la această vârstă la o echipă mare din Franța. Rusescu poate fi și el un pretendent, dacă privești din perspectiva transferului la Sevilla, numai că, dacă judeci corect și îi vezi minusurile din joc, poți înțelege de ce a fost aruncat de spanioli înapoi la București.
Cu tot noianul ei de „vedete” superofensive, Steaua a ajuns să înscrie în ultimele trei meciuri, cu Craiova, Iași și Kiev, doar două goluri – unul dintr-un penalty amărât în Bănie, iar altul, în minutul 95 al meciului cu ultima clasată din Liga I. Cam puțin pentru pretenții de primăvară europeană.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER