Concluzia lui Mircea Lucescu de după discursul de învestitură al lui Klaus Iohannis reprezintă chintesența prejudecăților arhaice din lumea sportului și în general din societatea românească în privința rolului pe care ar trebui să-l joace noul Vodă înscăunat la Cotroceni.
Lucescu este dezamăgit de faptul că noul președinte al României n-a vorbit despre sport în acel moment în care se adresa pentru prima oară Parlamentului și națiunii din noua postură de președinte al țării. Și că ăsta ar fi un semn că „sportul nu va fi o prioritate”. Ți-l imaginezi pe Obama în discursul inaugural al mandatului său la Casa Albă făcând referiri la Milwaukee Bucks, naționala lui Klinsmann sau fetele Marthei Karoly? După strategiile de securitate în Europa și reducerea șomajului în State, să vorbească despre viziunea de dezvoltare a NBA sau a gimnasticii? Pentru că asta înțelege Mircea Lucescu prin sport: Dinamo, tir, Petrolul, echipa lu” Belu, handbalistele lui Tadici, Steaua lu” nea Gigi, Halep…
Acesta este pur și simplu entertainment. Așa este catalogat și de Uniunea Europeană. Ceea ce numim în mod curent sport este de fapt o industrie a entertainmentului în care profesioniști cu salarii amețitoare performează într-o arenă pentru distrarea mulțimilor. Sunt gladiatorii vremurilor moderne. Nici măcar palida idee a promovării mișcării pentru sănătate nu mai stă în picioare pentru că știe și nea Mircea cam ce pastiluțe circulă prin „lumea sportului”.
Revenind la discursul lui Iohannis, probabil că lui Lucescu, cel care s-a bătut cu fiul președintelui României pe când el era la Dinamo și beizadeaua era la Steaua, nu mai poate înțelege la 69 de ani că s-a dus vremea țarilor care fac stadioane și echipe care să obțină Cupa Campionilor Europeni. România este o republică maxim semiprezidențială, în care rolul președintelui este clar delimitat. Nea Mircea, s-a cam dus și vremea ultimului președinte-jucător.
Sportul înseamnă mișcarea făcută în școli și prin parcuri. Deja juniorii cluburilor profesioniste reprezintă altceva, ucenici ai unor companii în care câțiva norocoși ajung să câștige salarii fabuloase. Asta nu înseeamnă sport, ci încercarea de a găsi un drum bănos în viață. Sportul înseamnă o componentă în strategia Ministerului Educației privind programa școlară sau a primăriilor care pot crea facilități pentru practicarea mișcării de întreținere de către cei săraci.
Președintele Ucrainei nu va ține niciodată un discurs despre brazilienii de la Donețk. Ci despre rușii de la Donețk. Partea cu „sportul” și brazilienii la Donețk este industrie de entertainment în care sute de mii de fani sunt distrați de niște băieți veniți de pe Copacabana și, la un moment dat, un nabab local încasează niște zeci de milioane de euro pe un Fernandinho, pe un Willian sau pe un Mktarian.
Cred că vom avea un președinte care va încuraja ideea de sport pentru oamenii simpli prin tenisul pe care-l practică în timpul liber. Președintele este un personaj inspirațional și nu un executiv. Și mai mult ca sigur nu vom mai avea un președinte care să bea la bodegă cu patronul unei echipe românești după ce aceasta tocmai a eliminat o altă echipă românească din cupele europene.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER