În aceste zile de final de an, acum un sfert de veac, în vâltoarea revoluționară a acelor momente în care se dorea ruperea de simbolurile epocii comuniste, multe voci au clamat desființarea Stelei. Nu s-a întâmplat atunci, furia nu era chiar atât de mare, românii și-au ales totuși în proporție covârșitoare drept președinte un tovarăș care ne spunea cu mânie proletară că nea Nicu pervertise „nobilele idealuri ale comunismului”. Steaua era un astfel de „ideal nobil al comunismului”, o echipă rafinată în laboratoarele armatei în cei mai negri ani ai dictaturii pentru a „reprezenta cu cinste culorile patriei în arenele internaționale”.
Ironia face ca tocmai protectoarea de atunci a Stelei, armata, să șteargă identitatea Stelei din spațiul public la un sfert de veac de la dărâmarea familiei dictatoare care a stăpânit-o. Nea Vălică Ceaușescu stă acum pe sofaua sa burghezo-moșierească și se gândește cu nostalgie la vremurile în care ridica o dată din sprânceană și toți generalii ăștia impertinenți îi aduceau plocon în pas de defilare pe Hagi, Lăcătuș, Lung, Ungureanu, Iovan sau Rotariu.Azi armata n-o lasă pe Steaua nici măcar să-l întâmpine pe Moș Gerilă cu o urare completă, numele celui mai popular club din România fiind șters de pe siteul oficial al grupării împreună cu sigla acestuia. Acolo încă tronează sloganul „cea mai titrată echipă din România” deși în condițiile actuale este un fals, clubul lui Becali pierzând și palmaresul odată cu numele și sigla istorice.
O schimbare de nume nu este un capăt de lume. Universitatea Craiova a coexistat și în anii de maximă glorie cu numele de alint „Știința” pe care fanii îl foloseau în amintirea vechiului brand al echipei. După recâștigarea independenței Croației, Dinamo Zagreb a renunțat la numele cu care a devenit faimoasă, trecând la apelativul Croația Zagreb. După 7 ani de „purificare”, multicampioana Croației s-a întors la numele cu care devenise celebră în epoca Iugoslaviei comuniste.
Acest moment trebuie să fie unul de reparație în istoria Stelei, dar și unul în care s-o rupă definitiv cu administrația care aduce aminte de rădăcinile sale comuniste. Becali trebuie să plătească pentru această mină de aur care este brandul Stelei, cel mai mare din istoria fotbalului românesc și unul dintre cele mai puternice din întreaga societate românească. Dar Becali nu trebuie să plătească o chirie, ci o sumă cu care să cumpere definitiv identitatea Stelei. Pentru că, după un sfert de veac, armata trebuie să înțeleagă că este imperativ s-o rupem definitiv cu astfel de „comunisme” precum deținerea unui astfel de brand care participă în Champions League. Cum ar fi ca la un dineu oficial înaintea unei partide de Champions League conducătorii unui mare club din Occident să stea la masă la popotă cu niște vechi cătane?
Premierul care vâna voturile steliștilor în campania electorală nepierzând nici un prilej de a se asocia dizgrațios cu succesele echipei lui Becali (chiar și când acestea erau obținute împotriva unor alte echipe românești), ar trebui să taie nodul gordian în această problemă. Ministerul Apărării Naționale este în subordinea sa și Ponta trebuie să transmită acolo, chiar dacă el este un roșu cheguevarist, că viitorul unui astfel de brand este unul privat și nu unul care să zacă prin fișetele prăfuite ale armatei. Nu de alta, dar ne și râde lumea pe la vreo reuniune NATO dacă venim pe acolo în șorturi și ghete cu crampoane…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER