Cacealmaua lui Pițurcă

Transferul lui Sânmărtean la Al Ittihad, echipa antrenată de Victor Pițurcă, este probabil a opta minune a lumii cărăcălene după cimitirul de pe strada Învierii, închisoarea de pe strada Libertății, școala numărul doi dintr-un oraș cu o singură școală, macaraua înconjurată de blocuri și așa mai departe. E ca și cum Victor Pițurcă ar fi desfăcut pachetele cu cadouri de Crăciun printre dunele saudite și ar fi descoperit o minunată pereche de schiuri și o altă minunată pereche de babaroase, zaruri în limbajul academic al universului lui Piți, într-o țară în care schiatul este interzis de climă, iar barbugeala de morala oficială. E posibil ca acest transfer al lui Sânmărtean la Al Ittihad să semene cu cel al lui Rusescu de la Steaua la Sevilla.

Să fi fost adus acolo din cine știe ce motive obscure numai din dorința antrenorului nu, Unai Emery exilându-l pe noul venit adus împotriva voinței sale. Pentru că ani în șir am știut care este părerea acestui domn Pițurcă despre Lucian Sânmărtean. A adus toată pleava fotbalului românesc la națională numai pe cel despre care toată suflarea românească vedea că este cel mai bun jucător român în activitate nu. Apăruse absurditatea cu Sânmărtean care nu face faza defensivă, deși, în paranteză fie spus, clasamentele recuperatorilor îl arătau pe mijlocașul Vasluiului printre cei mai buni și în această ierarhie, că doar recuperarea mingii nu se realizează numai prin tacklinguri care fac groapă în gazon, ci și cu inteligență. An de an, din postura de selecționer al României, Pițurcă îl vota pentru titlul de cel mai bun jucător al lumii pe un Sânmărtean global, care chiar nu exista în jocul defensiv, Messi, dar în România prefera să cheme tot felul de banali la națională numai pe „Messi al românilor” nu.

Sânmărtean are 34 de ani. Va face 35 de ani peste două luni. Și acesta este fotbalistul după care aleargă disperat Pițurcă să-l salveze din gaura neagră în care a ajuns în Arabia Saudită. Că e cam de gaură neagră să preiei o echipă care era lideră și invincibilă și s-o duci din înfrângere în înfrîngere de-a berbeleacul în josul clasamentului. Totul pe o leafă multimilionară. Ca să-și salveze bănetul de la arabi, Pițurcă nu l-a luat pe Bănelul care n-a împlinit nici 30 de ani și cu care a arătat în 2008 că a confundat Campionatul European de fotbal cu Campionatul European de atletism. Nu l-a luat pe Cocișul de 31 de ani pe care l-a folosit în zeci de meciuri ale naționalei într-o poziție în care Sânmărtean ar fi putut străluci în tricoul galben, Cociș cu care Pițurcă a trimis la „terapie intensivă” milioane de fani ai României. Nu l-a luat pe Dodelul aflat în floarea vârstei și care a fost punctul său fix la națională deși Tănase arăta tuturor că ajunsese un biet cui ruginit de care atârna jocul șubred al României. Mă, și nu s-a băgat Pițurcă să-l ia nici pe Marius Niculae, și el mai tânăr decât Sânmărtean, și care oricum era pregătit pentru Arabia lui Piți după ce semnase și cu Șaormaspor din Turcia. Cum să nu-l iei pe atacantul cu care tu,Piți, te duceai să dai gol Olandei în meci decisiv la EURO, dar fundașii Olandei, care oricum nu se prea omorau cu firea fiind deja calificați, mi ți-l Piți-l făceau măgăruș pe săracul luptător de pe tatami care n-a reușit măcar să miroasă mingea în acel meci? Nu, Piți a venit să-l ia în disperare de cauză pe Sânmărtean.

Un jucător pe care orice mamaie din țara asta l-ar fi făcut liderul naționalei, numai Piți nu i-a putut vedea strălucirea jocului din cauza bretonului. Piți selecționer, privit și prin prisma cacealmalei pokeristului în privința lui Sânmărtean, prea prost pentru România, perfect pentru milioanele arabilor, este încă o ilustrare a „talentului” inegalabil al românilor de a-și alege liderii, la fotbal sau aiurea…