Marian Ivan, fostul fotbalist al lui Dinamo din anii 90, adoptat în cele din urmă de Brașov, a ajuns la 45 de ani. Puțini știu însă că atacantul care a făcut parte din lotul României la Campionatul Mondial din 94 a fost crescut în curtea Stelei. ProSport a stat de vorbă cu unul dintre golgheterii României din anii ’90, un vârf pur-sânge, un fotbalist cu trei selecții pentru naționala care câștiga prestanță pe toate meridianele lumii într-o perioadă marcată de adevărați giganți ai fotbalului.
„Am jucat aproape zece ani alături de Cosmin Olăroiu, de Ilie Dumitrescu și chiar cu Dan Petrescu (n.r. – din 1980 până în 1989). M-am antrenat cu echipa mare, cu cea care a luat Cupa Campionilor, dar nu mi s-a dat șansa de a debuta în Ghencea. Acesta este un of de-al meu”, își începe slalomul printre amintiri fostul fotbalist care impresiona prin explozie, forța de pătrundere, execuții și tehnică.
Marian Ivan, în tricoul echipei naționale și al echipei FC Brașov (în dreapta)
A fost crescut de Steaua, dar s-a simțit abandonat și a întors spatele clubului
Nu i s-a oferit șansa debutului la Steaua și mereu era împrumutat la alte echipe. „M-au dat prima dată la Progresul Brăila, în 1990 am promovat cu această echipă în Divizia A după 50 de ani. Apoi m-au trimis la FC Brașov, unde prima dată am jucat un an de zile, am dat 11 goluri, ceea ce era ceva la vârsta mea, aveam 20 de ani. Îmi amintesc că atunci, ultimul meci din campionat l-am jucat chiar contra Stelei (n.r. 21.06.1992, FC Brașov-Steaua 3-2). Ne-au condus ei cu 2-0 la pauză și i-am învins cu 3-2. Eu am dat golul victoriei. În vara aceea iar m-am întors la Steaua, speram să nu mai plec, dar nici atunci nu au vrut să mă oprească. Domnul Pașcu, cu viclenia care îl caracterizează a reușit să mă ia definitiv la Brașov și am petrecut apoi doi ani extraordinari la această echipă”, povestește fostul fotbalist. Marian Ivan a fost un atacant care înscria mereu peste 10 goluri pe sezon, ceva ce azi ar fi „aur” pentru Liga 1 și care ar atrage sigur atenția Stelei. Dar ceva similar s-a întâmplat și atunci, în 1994. Roș-albaștrii își amintiseră de Ivan și au vrut să-l ia înapoi, după ce înscrisese 16 goluri în campionat: „Ajunsesem la echipa națională și și-au adus aminte de mine. Nu am vrut să semnez cu ei. A fost așa… un fel de revanșă a mea față de clubul care m-a crescut. Am semnat cu Dinamo, imediat după turneul final din Statele Unite”.
3 meciuri are Marian Ivan la echipa națională a României, toate în amicale cu Nigeria, Slovenia și Suedia
Cum a ajuns să stea în cameră cu Hagi la Mondialul din 94
World Cup 94 reprezintă una dintre cele mai frumoase amintiri pentru Marian Ivan. Întrebat într-un interviu la TVR dacă își aduce aminte pe cine l-a avut coleg de cameră la turneul final din acel an, Hagi nu a putut da un răspuns. „Cu mine a stat în cameră. A fost o întâmplare, pentru că eu îl aveam coleg pe Radu Niculescu și Gică pe Neluțu Sabău. Radu și Neluțu s-au accidentat și Gică a zis să stau cu el. Dar nu vreau ca lumea să-și aducă aminte de mine că am fost colegul de cameră al lui Hagi la World Cup 94. Totuși am dat și eu vreo 80 de goluri în Divizia A în vreo 250 de partide, într-o perioadă când erau mulți fotbaliști, nu era criză ca acum. Într-adevăr, am avut anul acela extraordinar, am fost în vârf de formă. În penultima etapă am jucat la Sibiu cu Brașov și am învins cu 3-1, eu am înscris toate cele trei goluri ale echipei noastre. Gabi Balint, care era colaboratorul selecționerului Iordănescu, a fost în tribună. Apoi, în ultima etapă, la București, contra Sportului Studențesc, am înscris din nou, i-am dat un gol frumos prietenului meu Răzvan Lucescu și am primit convocarea pentru lotul lărgit al echipei naționale. Au urmat cantonamente, meciuri amicale, așa s-a stabilit lotul pentru Mondial, nu m-a luat pe mine pentru că aveam părul creț. Eu veneam de la FC Brașov, iar Răducioiu de la AC Milan”, spune fostul atacant.
236 de meciuri are Marian Ivan în Liga 1
Tricoul lui Kenneth Anderson din 1994 e acasă la Marian Ivan. Andersson a marcat golul de 2-2 în „sfertul” de finală România – Suedia, câștigat la loviturile de departajare de suedezi. FOTO: Sportnews.ro
Are acasă tricoul lui Kenneth Andersson, „călăul” naționalei României în 1994
Într-adevăr, în acea perioadă era o minune să ajungi la națională de la o echipă mică precum cea de la poalele Tâmpei. Marian Ivan este cel de-al patrulea „stegar” care a ajuns la o ediție a unui Campionat Mondial, după Nicolae Pescaru și regretații Mihai Ivăncescu și Stere Adamache.
Înainte de startul propriu-zis al turneului final din SUA, România a disputat, chiar pe tărâm american, un amical cu Suedia, cea care avea să ne elimine dureros de la acel Mondial. Marian Ivan a jucat atunci și a luat tricoul lui Kenneth Andersson, călăul primei reprezentative pregătite și atunci de Iordănescu. „Am jucat cu suedezii în acel amical, a fost 1-1, gol Hagi. A dat o torpilă de la distanță, s-a încălzit pentru Mondial”, își amintește Ivan.
Însă nu e puțin lucru să stai în cameră cu Gheorghe Hagi. Cum reacționezi, cum poți dormi gândindu-te că îl poți deranja pe cel care atunci era omul orchestră al naționalei de fotbal a României? Cei care îl cunosc pe Marian Ivan îi știu personalitatea. „Nu am avut emoții că eram cu Gică în cameră. Eu în fotbal am fost așa… mai nesimțit. Am învățat multe de la Gică, doar nu am stați muți în cameră. Vorbeam numai despre fotbal. Dacă stai de vorbă cu Hagi, el e în stare să îți vorbească 24 de ore numai despre fotbal. Îmi pare rău că nu am jucat atunci măcar zece minute la Mondial. Alta poate ar fi fost soarta mea. La ce formă avea Gică, dacă îmi dădea o pasă poate dădeam gol. Mă simțeam bine, eram pregătit dacă se apela la mine. Plus că naționala juca atunci pe contraatac, exact ce îmi convenea mie. Eh, totuși, nu regret nimic! A fost o onoare să mă aflu în acel lot”, zâmbește trist fostul fotbalist.
78 de goluri are Marian Ivan în LIga 1. A jucat pentru 4 echipe în Divizia A, Dinamo, FC Brașov, Sportul Studențesc și Progresul Brăila. Mai multe statistici legate de cariera lui găsiți aici.
„La Dinamo nu prea avea cine să care pianul, toți cântau”
Cariera lui Marian Ivan a continuat apoi în țară, cu un „New” Dinamo și pe atunci. „În sezonul 1994-1995 am pornit greu campionatul. La finalul turului eram pe locul 11 și am avut un retur în forță de am terminat pe locul trei, dacă nu mă înșel. Erau jucători extraordinari, Viorel Moldovan, Demollari, Mihali, frații Pană, Kadar, Prunea, Tene, mai era și Mateuț, apoi a venit și Lupu. Nu prea avea cine să care pianul, toți cântau. De asta a fost greu. După acel sezon la Dinamo am plecat în Cipru la AEP Paphos, unde era Țicleanu antrenor, după care am trecut în Grecia, la Panionios, exact când nea Imi (n.r. Emeric Ienei) plecase. După aventura asta prin străinătate am revenit la Dinamo, dar numai ca să plec apoi iar la Brașov. Am o vorbă, mereu parcă am avut o geantă în portbagaj. Și apoi iar m-am întors la Dinamo pentru un tur de campionat, după care am avut o accidentare și am fost cedat la Sportul. Mă apropiam deja de 30 de ani și simțeam că tot Brașovul mă atrage. Așa că prin 98 m-am întors sub Tâmpa, am pus umărul la promovarea echipei în Divizia A și am avut iar un sezon bun, cu 16 goluri, reușite în Ghencea, goluri de la distanță și cred că și acum mai mișcă barele alea”, șutează Ivan din amintiri.
Marian Ivan nu a fost uitat de brașoveni și e invitat să acorde diplome la turneele de juniori
Născut într-o comună de lângă București și „înfiat” de Brașov
În sezonul 2001-2002 a jucat în China pentru Henan Jianye. „La 34 de ani am suferit prima mea ruptură musculară. Până atunci nici măcar contractură nu mai avusesem. Și nu am dus o viață sportivă, recunosc, știe toată lumea, nu îmi e rușine să spun. Mi-a plăcut viața, dar nu am păcălit niciodată fotbalul. Din 34 de meciuri câte erau în campionat, eu am jucat mereu 31, 32, 33. Alții de abia adunau zece partide pe sezon. Ce să mai? Mi-a ajutat și Dumnezeu, nu poți să reușești fără să ai și noroc. Știi ce mă bucură? Pe unde am jucat, niciodată nu m-au fluierat suporterii echipei mele”, se mândrește Ivan.
Fostul fotbalist trăiește de ani buni la Brașov, dar el s-a născut în Bragadiru, o comună aproape de București. „Soția mea tot din Bragadiru e. Nu avem nicio rudă la Brașov, pur și simplu datorită fotbalului ne-am mutat în acest oraș frumos. Păcat că nu mi s-a oferit o șansă să lucrez în fotbal, cred că ar fi loc pentru foștii fotbaliști, pentru că am dat dovadă că nu toți suntem încuiați la minte. Unii au mai mers și pe la școală”, punctează atacantul.
Marian Ivan e unul dintre cei mai buni fotbaliști ai Brașovului din toate timpurile. A fost un atacant pur-sânge, golgheterul echipei în fiecare campionat în care a jucat la noi
Romeo Pașcu, fost președinte FC Brașov
„În Grecia, antrenorul îmi spunea că dacă echipa joacă de nota 7, eu să joc de nota 8, că de asta am fost adus acolo. Ar fi bine să se gândească așa și la noi”.
Incursiunea în trecut e urmată rapid de un plonjon în prezent, iar fostul junior de la Steaua observă cum întrecerea internă a scăzut mult în ultimii ani: „Nu mai sunt atâția jucători de valoare. Acum copiii au și alte activități, înainte nu aveai decât fotbalul. Jucam de dimineața până seara, ba chiar și la lumina unui bec puneam două porți și jucam. Băteam mingea desculț după ce se cosea trifoiul, acum nici încălțat nu pot să merg. Noi am reprezentat și o generație numeroasă, suntem așa numiții decreței. Ar trebui să aducem jucători de afară, dar numai să fie mai buni decât ce avem. Am jucat și eu în străinătate, când era greu, cu trei străini maxim în echipă, nu era legea Bosman. În Grecia, antrenorul îmi spunea că dacă echipa joacă de nota 7, eu să joc de nota 8, că de asta am fost adus acolo. Ar fi bine să se gândească așa și la noi”.
Ivan a fost un atacant tehnic. Dragostea pentru minge nu i-a dispărut nici în ziua de azi
Enceanu a fost coleg la juniori cu fiul său. „Puteam să jur că mai mulți dintre ei vor ajunge în Liga 1″
Rareș Enceanu e ultimul puști de la FC Brașov care a fost luat de Steaua prin transfer. „Îl cunosc bine. E bun. A fost în grupă cu fiul meu, grupa 94 pentru că de asta și-a ales numărul acesta pe tricou. Puteam să jur că din grupa lor, patru-cinci jucători vor evolua lejer în Liga 1 sau la FC Brașov. Dar așa cum se întâmplă la noi, nu li se acordă încredere tinerilor, se aduc alți jucători, îi blochează pe ăștia mici. De asta spun, jos pălăria pentru ce face Gică Hagi la Viitorul”, e de părere fostul „stegar”.
„Eu mai glumesc, ca cetățean de onoare am loc de veci asigurat, de parcă a rămas vreun mort neîngropat până acum!”
În momentul de față, Marian Ivan e observator la Liga 1, dar se ocupă împreună cu un prieten italian și de comercializarea unor pruduse ale unei firme de echipament sportiv. „Ce să fac altceva? Să mă apuc de croitorie la 45 de ani? Nu mai pot! Viața mea a fost fotbalul și va fi în continuare în jurul acestei activități. Am diplome, carnet de antrenori, sunt cetățean de onoare, dar ce folos!? Toate acestea le-am primit toți după ce ne-am întors de la Mondialul din 94. Ne-au dat așa… ca la noi, la români. Să-și facă publicitate cu noi. Eu mai glumesc, ca cetățean de onoare am loc de veci asigurat, de parcă a rămas vreun mort neîngropat până acum! Lucrez cu o firmă de echipament, cea care e și la Cordoba, cu care joacă marea noastră speranță Florin Andone. Am început să îmbrăcăm echipele din ligile inferioare, sperăm să intrăm și în Liga 1″, încheie pe un ton optimist Marian Ivan. Un fost fotbalist care merita poate mai mult de la acest sport.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER