DEZBATERE | „Naționaliști” sau „Dream Team de Ligă”. „Mercenariat” sau performanță. HCM Baia Mare și CSM București aduc jucătoare de top din Europa, însă nu toată lumea este pro. Cu ce proiect sunteți de acord?

HCM Baia Mare și CSM București și-au construit două echipe puternice pentru acest sezon în handbalul feminin și tind să devină și mai tari în ediția viitoare a Ligii Naționale. Echipa din capitală a prezentat două transferuri importante, Maria Fisker și Line Jorgensen și este pe cale să anunțe încă unul, Isabelle Gullden. Nici HCM Baia Mare nu a stat degeaba în această perioadă și este pe cale să finalizeze câteva achiziții de marcă. Principala miză a celor două formații  nu este campionatul intern, ci reprezentarea la cel mai înalt nivel, Liga Campionilor. Foarte probabil, în ediția 2015-2016, România va avea două reprezentante în principala competiție la nivel de cluburi: campioana va porni direct din faza grupelor, iar vicecampioana va intra în preliminarii, dar va avea șanse mari de calificare, având în vedere componența lotului.

La prima vedere, cele două combatante din handbalul feminin au viitorul în față, dar, în același timp, trebuie să facă față și anumitor critici. Nu toată lumea este de acord cu proiectele gândite de HCM Baia Mare și CSM București, în sensul că se bazează foarte mult pe jucătoarele din străinătate. Interesul național este „sugrumat”, este cea mai vehiculată idee de către contestatari, adică echipa națională n-ar avea foarte multe lucruri de câștigat. Din contră, titularele primei reprezentative ar fi rezerve la echipele de club.

La ultimul Campionat European, HCM Baia Mare a avut trei jucătoare în lotul României, Paula Ungureanu, Valentina Ardean și Adriana Nechita. Toate trei au și o concurență accerbă pe posturi la club, dar joacă măcar 30 de minute în meciurile cu miză. Trei handbaliste de la HCM au reprezentat alte naționale la Euro 2014: Davydenko, Makeeva (Rusia), Herrem (Norvegia). CSM București n-a avut nicio handbalistă convocată de Tadici pentru turneul final din Ungaria și Croația. În schimb, gruparea a fost reprezentată prin Torstensson (Suedia), Carmen Martin (Spania) și Glibko (Ucraina). Trebuie menționat că atât HCM, cât și CSM au avut jucătoare accidentate, Marin, Oltean, Manea, motiv pentru care acestea au și absentat din lotul României.

• CONCLUZIE: Statistica spune următoarele lucruri: cele două Drem Team-uri au oferit 3 jucătoare pentru naționala României și 6 pentru alte reprezentative la ultimul Euro. „Extrem de puțin”, ar spune contestatarii, cifrele alimentându-le nemulțumirile.

Problema este destul de serioasă și nu poate fi tratată superficial. Cum nu poate fi neglijat însă nici interesul cluburilor. Se poate face performanță la cel mai înalt nivel în Liga Campionilor doar cu handbaliste din România? Greu de presupus, având exemplul echipei Corona Brașov. Cu jucătoare sută la sută din țară, majoritatea componente ale echipei naționale, formația brașoveană nu poate trece nici de optimile Cupei EHF, fază în care nu a întâlnit nici vreo echipă care ar fi speriat Europa, Astrakhan Astrackhanocka. Adversara Coronei a avut doar două jucătoare în naționala Rusiei la Euro, care nu a depășit nici prima fază a turneului final. Brașovul a avut, în schimb, 7 handbaliste în națională, iar România a terminat pe locul 9. Este de prisos să mai spunem ce diferență de valoare este între Liga Campionilor și Cupa EHF.    

• CONCLUZIE: „Cum poate ajunge o echipă din România în fazele finale ale Champions League cu jucătoare autohtone, în condițiile în care doar câteva au reușit să se impună prin valoare în cele două Dream Team-uri?”, ar spune cei care susțin proiectul unor echipe de club puternice.

Interesant este faptul că Oltchim a ajuns în finala Ligii Campionilor, în 2010, bazându-se în special pe jucătoare din România. N-a avut însă nicio șansă să câștige trofeul în fața unei multinaționale a Viborgului, în care evoluau surorile Lunde, Jurack, Popovic sau Vărzaru.

Paradoxal, Oltchim a fost mai aproape de câștigarea Ligii Campionilor în 2013, când s-a oprit în semifinale, după un retur de pomină cu Gyor. Poate dacă n-ar fi intervenit problemele financiare… cine știe cum ar fi stat lucrurile. Cert este că Vâlcea a ratat calificarea în finală pentru un gol, deși cu 10 minute înainte de sfârșitul „dublei” cu Gyor avea patru goluri avans la „general”. Oltchim a fost aproape de a juca finala Ligii Campionilor și să o și câștige numai după ce a înțeles că trofeul nu putea fi obținut bazându-se doar pe românce.

Analizând ce se întâmplă în acest sezon în Liga Campionilor, dar și cine a avut succes la Euro, lucrurile se prezintă cam în felul următor:

Gyor, Buducnost și Vardar Skopje sunt principalele favorite la câștigarea trofeului în acest sezon, toate cele trei echipe bazându-se însă pe foarte multe jucătoare străine: Gyor – 12, Buducnost – 7, Vardar – 15. Și alte formații calificate în faza grupelor principale, Krim, Thuringer, Metz, au cel puțin câte 8 handbaliste străine în lot. Excepțiile de la regulă sunt Larvik, Volgograd, Savehof, Leipzig, care au mai puține straniere. Rămâne însă de văzut dacă acestea din urmă vor reuși să-și facă loc printre multinaționale.

• CONCLUZIE:  În condițiile globalizării și în handbal este aproape imposibil să mai câștigi Liga Campionilor sau să joci o finală fără a avea la dispoziție o echipă completă. Iar acest lucru înseamnă automat achiziții din toate colțurile lumii.

Puse în balanță Campionatul European din decembrie 2014 și Liga Campionilor, din acest punct de vedere doar două țări au reușit să mențină cât de cât echilibrul la cel mai înalt nivel: Norvegia și Muntenegru (Larvik și Buducnost).  

Norvegia a câștigat însă titlul european având doar 4 jucătoare de la Larvik. 9 componente au fost selecționate din afara granițelor țării. Muntenegru (locul 4) deși este asimilată ca o națională formată exclusiv pe scheletul formației Buducnost a avut la rândul ei 6 handbaliste care evoluează la cluburi din străinătate!

Cum s-au prezentat alte selecționete?

Spania, locul 2: nu a avut echipă în Liga Campionilor, iar 62% din componentele naționalei au fost selecționate din campionatele externe

Suedia, locul 3: Savehof este calificată în Main Round, dar fără șanse mari să ajungă în Final 4. Naționala s-a „alimentat” cu 9 handbaliste din campionatele externe

Franța, locul 5: Metz este calificată în Main Round, dar fără șanse mari să ajungă în Final 4. Doar patru jucătoare de la această echipă au fost și la națională la Euro

Ungaria, locul 6: Gyor este deținătoarea Ligii și a dat 4 handbaliste la Euro. În lotul lui Nemeth s-a regăsit doar o jucătoare din străinătate

• CONCLUZIE: Teoria că mai multe jucătoare din România ar juca la HCM Baia Mare și CSM București, iar naționala va avea automat de câștigat nu stă în picioare: Larvik a avut doar patru jucătoare, dar Norvegia a triumfat din alte motive. Pe primele patru locuri la Euro au ajuns naționalele care au avut cel puțin șase handbaliste care evoluează peste hotare, semn că globalizarea are un rol important și în privința primelor reprezentative. România a avut-o în lot doar pe Cristina Neagu care joacă în afara țării. Franța, Ungaria, Danemarca, România și Germania s-au baza în special pe jucătoare din campionatul intern.

Plecând de la ultima concluzie, se naște următoarea întrebare: De ce jucătoarele din România nu se transferă în număr mai mare la echipe din străinătate? Un răspuns ar fi că în Liga Națională sunt contracte de joc foarte bune, printre cele mai bune din Europa la modul general. Să fie prea scumpe pentru echipele din străinătate? Ar putea fi și acesta un răspuns.

O altă controversă este legată de faptul că HCM Baia Mare și CSM București cheltuie bani publici plătind jucătoare din străinătate, sunt acuzate că ar plăti „mercenariatul”. „Nu același lucru se poate spune și despre jucătoarele din România care solicită uneori contracte peste valoarea care le recomandă?”, se apără CSM și HCM.

• CONCLUZIE: Handbalul este un sport în care nu se poate face profit, este un sport care nu se poate autofinanța. Trăiește atât timp cât statul sau o societate, cum a fost Oltchim (tot de stat), un privat susține activitatea. Iar handbalul este jocul sportiv cu cele mai mari șanse de a se impune la cel mai înalt nivel, fie că vorbim despre echipe de club, fie despre națională. Cum sunt exploatate aceste șanse și cu ce cât, rămâne să aprecieze fiecare.

Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?