Conflictul din Ucraina pare a avea șanse mai mari să fie stabilizat decât cel din Ghencea. La Minsk, se mai întâlnesc niște lideri europeni, mai negociază, se mai stabilește un acord de încetare a focului. În Ghencea, nimeni nu se întâlnește, nimeni nu discută, nimeni nu renunță la pozițiile de forță din războiul pentru identitatea Stelei.
Vechiul conflict dintre facțiunea dură a suporterilor Stelei și Gigi Becali a reizbucnit după câțiva ani de pace aparentă. Suporterii au tot dreptul să fie furioși. Există lucruri mai importante decât Chipciu, Keseru, Tănase, Popa sau Varela. Chiar dacă aceștia sunt cei mai buni din România și valorează milioane de euro. Steaua nu este cel mai cel club din țară pentru că are cel mai valoros grup de jucători. Dacă ar conta doar asta, Steaua nu ar fi decât o nouă Unirea Urziceni. Steaua este unică pentru numele său cunoscut și respectat în toată Europa, pentru istoria sa grandioasă, pentru identitatea sa aflată pe tricourile a milioane de fani. Lucruri pe care Gigi Becali nu le mai are. Pentru că, atunci când s-a făcut privatizarea acestui club, ea s-a produs în condițiile tenebroase ale acestei jungle juridice care era România anilor ”90. Vremuri în care Becali făcea manevre cu Armata pentru care au ajuns în închisoare și el, și un ditamai ministru din acea epocă.
ProSport a prezentat motivul justificat pentru care clubul lui Becali a părăsit masa negocierilor și a ales lupta în instanță. Există un paragraf clar de lege care spune că, din moment ce Armata a lăsat clubul lui Becali să folosească timp de 5 ani identitatea Stelei fără să facă o reclamație în acest sens, Becali nu mai poate fi deposedat de drepturile asupra acestei mărci. Însă, ca multe alte legi, există și aici o precizare care aruncă o umbră asupra a ceea ce părea să fie clar în favoarea lui Becali: anularea înregistrării mărcii de către Becali poate fi făcută și după trecerea acestor 5 ani dacă „înregistrarea ulterioară a mărcii a fost cerută cu rea-credință”. O precizare care lasă loc de interpretări. Becali a susținut Steaua la același nivel ridicat pe care echipa îl avea și în anii ”90 când era deținută de Armată. Dar noul patron al Stelei a câștigat enorm în plan financiar și al notorietății de pe urma acestui brand. Steaua a fost folosită în mod fățiș în campaniile politice ale patronului său. Plus că tot felul de alte persoane mai mult sau mai puțin dubioase au scos bani grei din această posesie a mărcii Stelei: ba un nepot obscur de-al lui Becali care comercializa sticle de vin cu marca Steaua, ba niște interlopi cumpărați cu dreptul de a comercializa produse cu această marcă fără egal în sportul din România.
Așa cum un ministru al Apărării a fost încarcerat pentru că a făcut afaceri ilegale cu Becali, și acum ar trebui să se meargă mai departe până la identificarea responsabilității celor care au cedat în mod dubios acest bulgăre de aur care este marca Steaua și care timp de foarte mulți ani au lăsat ca responsabilitatea acestei tranzacții dubioase să se prescrie. Nu mă pot aștepta la o anchetă internă a Armatei, acolo există un spirit de clan care urăște transparența în astfel de cazuri, deși este o chestiune de ordin public și nu apanajul unor fantomatici generali.
Echipa de fotbal Steaua trebuie să aparțină unui club privat. La un sfert de veac de la căderea comunismului nu mai poate fi tolerată o situație atât de absurdă, o armată din NATO să aibă un brand al cărui loc este în Champions League și nu pe la popota nu știu căror generali. Dar trecerea în proprietate privată a acestui brand uriaș, cu o istorie unică și o popularitate inegalabilă în România, trebuie făcută transparent și cu un preț adevărat de achiziție definitivă, nu cu închirieri pe sezon, așa cum s-a întâmplat în cazul privatizărilor majore din economie făcute cu datele tranzacției la vedere.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER