Mătrășirea lui Reghe de la Al Hilal are și o părticică dulceagă. Reghe nu s-a întors în același avion și cu Pițurcă, despre care se tot spune că nu se simte nici el prea confortabil în Golf. Închipuiți-vă cât de răvășit ar fi fost fotbalul nostru și așa atât de costeliv și bălăngănindu-se pe picioare dacă Reghe nici n-a semnat bine actele de divorț de arabi și pe-acasă destui „sufletiști” fac lobby la greu, măcar pentru o întoarcere la starea de fapt din vara trecută. Adică măcar la Steaua.
Bineînțeles că n-ar mai fi fost acum loc și pentru orgoliile planturoase ale lui Pițurcă într-un fotbal care din când în când mai scoate capul în lume cu naționala și cu Steaua și în care abia mai încape coroana lui Reghe. Dacă țineți morțiș să încercați și oarece senzații tari atunci pomeniți-i impresarei din familia Reghecampf că, în acest retur, s-ar putea crea o fereastră și pe băncile Brașovului ori Gaz Metanului. Până mai ieri erau de nasul lui Reghe, azi, vorba lui Mitică Furdui din seria „bobocilor”, „discutăm de alte continente, frate…”
Aceste rânduri nu sar în apărarea lui Gâlcă, nu e cazul, ci își propun doar să le reamintească celor cu memoria selectivă că, vara trecută, a fost numai și numai decizia lui Reghe de a se lepăda de Steaua. Nu i-a pus nimeni pistolul la tâmplă. A jucat totul pe o carte și a ales singur-singurel, precum Gică Craioveanu, oferta de nerefuzat a Belgravistanului din Golf. Nici fotbalul nostru, nici Steaua n-au avut absolut nimic de câștigat de pe urma escapadei lui Reghe la Al Hilal.
După cum la fel de trist e că nici CV-ul lui Reghe nu s-a ales cu vreun folos. A riscat enorm, a riscat o carieră încă necoaptă. După doar câțiva ani de antrenorat – șpagatul de la Snagov la Steaua – e recomandabil să fii mai grijuliu cu cartea ta de vizită. Altminteri riști să de bucuri de prea multă tihnă în care să-ți tot numeri banii. Câteva luni, un sezon, două în care să nu te mai caute nimeni. Și noi care-i lipeam doar lui Pițurcă eticheta de gambler…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER