Instanța supremă a confirmat, luni, decizia procurorilor Parchetului ICCJ de redeschidere a urmăririi penale în dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990, în anchetă fiind vizate circumstanțele în care au fost rănite mai multe persoane, în timpul evenimentelor care au avut loc la București.
Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) au constatat, luni, că soluția Parchetului de pe lângă instanța supremă, de redeschidere a dosarului mineriadei, este legală și temeinică.
Decizia ICCJ este definitivă, dosarul urmând să fie repartizat unui procuror care va emite, în baza probelor strânse, o rezoluție. Acest procuror urmează să stabilească dacă se impune fie trimitere în judecată a celor implicați în dosar, fie clasarea cazului.
În 5 februarie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a infirmat rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale în cazul evenimentelor din iunie 1990.
Parchetul instanței supreme arăta, într-un comunicat de presă remis MEDIAFAX, că procurorul general al României, Tiberiu Nițu, a dispus infirmarea a trei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale din anul 2009, care au legătură cu Mineriada din 1990, precum și redeschiderea urmăririi penale în acest caz.
„În cauza ce formează obiectul dosarului penal nr. 47/P/2014, privind circumstanțele în care, în cadrul evenimentelor produse în municipiul București, în perioada 13-15 iunie 1990, s-a produs decesul sau rănirea prin împușcare a mai multor persoane, prin referatul din data de 22 ianuarie 2015, procurorii din cadrul Secției parchetelor militare au propus infirmarea parțială a rezoluției nr. 175/P/2008 din 17 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală și criminalistică, și redeschiderea urmăririi penale în această cauză, precum și infirmarea rezoluțiilor nr. 7335/3341/II/2/2009 din 25 august 2009 și 7301/3419/II/2/2009 din 03 septembrie 2009 ale procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică„, a precizat sursa citată.
Cercetările în cazul Mineriadei din 13 – 15 iunie 1990 vor fi, astfel, reluate după 25 de ani de la evenimente, perioadă în care au fost emise mai multe decizii de neîncepere a urmării penale, unele victime ajungând să fie despăgubite la CEDO în absența unei hotărâri judecătorești în țară.
De atunci până în prezent, pe rolul Parchetului de pe lângă instanța supremă au fost deschise mai multe dosare, fără însă a fi găsiți vinovații pentru acele crime.
Primul dosar, 74/P/1998, înregistrat la data de 23 octombrie 1998, la Secția Parchetelor Militare, are ca obiect cercetarea împrejurărilor în care au fost omorâți prin împușcare, în perioada 13 – 15 iunie 1990, Mitriță Lepădatul, Mocanu Velicu Valentin, Dunca Gheorghiță și Drumea Dragoș. În acest dosar au fost trimiși în judecată, în 18 mai 2008, generalii în rezervă Mihai Chițac și Gheorghe Andrița, precum și coloneii Traian Ștefan Călin, Dumitru Costea și Vasile Constantin, pentru instigare și tentativă la ucidere.
Dosarul a fost restituit la procurori pentru completarea urmăririi penale, iar prin rechizitoriul din 27 iulie 2007 s-a dispus, din nou, trimiterea în judecată a lui Chițac, Andrița, Costea și Constantin. Dosarul a fost din nou restituit procurorilor, în 23 iunie 2008, pentru refacerea urmăririi penale.
În același dosar, prin rezoluția din 19 iunie 2007, s-a dispus începerea urmăririi penale față de fostul președinte Ion Iliescu. Ulterior, procurorul general a dispus, în 7 decembrie 2007, infirmarea rezoluției din 19 iulie 2007 prin care a fost începută urmărirea penală față de Ion Iliescu și continuarea ceretărilor de către procurori desemnați din cadrul Secției de urmărire penală și criminalistică.
Prin rezoluția 1122/P/2007 din 3 septembrie 2008 a Secției de urmărire penală și criminalistică, procurorii au dispus neînceperea urmăririi penale față de Ion Iliescu pentru omor calificat, omor deosebit de grav și tentative la cele două infracțiuni, sub forma participației improprii, întrucât faptele nu există.
Referitor la redeschiderea dosarului mineriadei, fostul șef de stat, Ion Iliescu, a declarat, în 5 februarie, pentru MEDIAFAX, că oricine este liber să analizeze și să comenteze evenimentele de atunci și că nu este nicio problemă dacă cei interesați sau istoricii se ocupă și de acele momente.
Întrebat dacă el crede că redeschiderea acestui dosar îl vizează în vreun fel sau îl va afecta, Iliescu a răspuns: „De ce? Nu. Am fost contemporan cu evenimentele și am avut niște răspunderi, dar asta (redeschiderea dosarului, n.r.) e cu totul altceva„.
Fostul președinte a arătat că în 13-15 iunie 1990 au fost „niște fenomene și niște manifestări” pe care le-a trăit și care au constituit „factori perturbatori ai vieții sociale, începând cu organizarea societății românești”.
Un alt caz, înregistrat la 23 octombrie 1998 la Secția Parchetelor Militare este dosarul 76/P/1998. El are avea ca obiect cercetarea împrejurărilor în care, deși prezenți în perioada 14 – 19 iunie 1990 la București, minerii din Valea Jiului și din alte bazine carbonifere au fost pontați în mod fictiv, situație în care s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, fals intelectual, uz de fals, fiind conexat prin ordonanța din 8 ianuarie 2001 la dosarul 75/P/1998.
Dosarul 77/P/1998, înregistrat la Secția Parchetelor Militare în data de 23 octombrie 1998, având ca obiect prezumtiva moarte suspectă a 60 de persoane, care ar fi fost îngropate la Cimitirul „Străulești II”, aspecte sesizate de „Asociația Victimelor Mineriadelor 1990 – 1991”, a fost conexat, prin ordonanța din 8 ianuarie 2001, la dosarul 75/P/1998.
Mai târziu, prin ordonanța din 23 iunie 2005, emisă în dosarul 75/P/1998, Secția Parchetelor Militare a declinat competența în favoarea Secției de urmărire penală și criminalistică, ca urmare a unei plângeri a Mariei Necula, care a invocat încălcarea prevederilor legale cu ocazia arestării preventive efectuate de către procurorii Procuraturii Tribunalului București a celor 72 de inculpați menționați în cuprinsul rezoluției.
Ca urmare a acestei declinări, la nivelul Secției de urmărire penală și criminalistică a fost înregistrat dosarul 751/P/2005, în care s-au efectuat cercetări față de procurorii Petre Buneci, Dinu Emil Dumitru, Alexandru Țuculeanu, Horia Ghibănescu și Valentin Leancă.
Prin rezoluția din 31 mai 2006 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.
Sintetizând, dosarul 75/P/1998 a fost instrumentat de Secția Parchetelor Militare în forma finală conturată din 8 ianuarie 2001 până în 28 decembrie 2007, având trei obiective.
În primul rând, s-a urmărit elucidarea împrejurărilor în care un număr cuprins între 60 și 100 de persoane, a căror moarte ar fi fost violentă ca urmare a evenimentelor din 13 – 15 iunie 1990, ar fi fost îngropate la Cimitirul „Străulești II”, fără a se fi efectuat cercetări la momentul survenirii decesului acestora.
Apoi, au fost vizate împrejurările în care au fost întocmite, în mod fictiv, pontajele de prezență pentru perioada 14 – 19 iunie 1990, în ceea ce îi privește pe minerii care s-au deplasat din zonele carbonifere ale țării în București, în perioada respectivă. Este de menționat că procurorii Secției Parchetelor Militare au efectuat cercetări în acest sens, ridicând documente și făcând referiri tangențiale și în ceea ce privește prima și cea de-a doua mineriadă din 29 ianuarie, respectiv 18 – 19 februarie 1990.
În al treilea rând, în acest dosar s-a urmărit elucidarea împrejurărilor în care s-au declanșat și au avut loc evenimentele din 13 – 15 iunie 1990 în București, contribuția și rolul unui număr de 27 de învinuiți civili, printre care și Ion Iliescu și Virgil Măgureanu, precum și a unui număr de șapte persoane care erau militari la momentul desfășurării evenimentelor, printre care Mihai Chițac și Corneliu Diamandescu.
Procurorii Secției Parchetelor Militare au stabilit că în urma evenimentelor au rezultat un număr de aproximativ 1.300 de persoane care au suferit vătămări și în jur de 100 de persoane au decedat.
În 17 septembrie 2014, România a fost obligată să continue investigațiile în dosarul Mineriadei, în urma unei decizii a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Această instanță sublinia, la acel moment, obligația statului român de a face dreptate victimelor crimelor împotriva umanității, indiferent de timpul scurs de la săvârșirea acestora.
Marea Cameră a CEDO a constat că România a încălcat articolele 2, 3 și 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, după ce reclamanții Anca Mocanu, Marin Stoica și Asociația 21 Decembrie 1989 s-au plâns de ineficiența cercetărilor interne cu privire la evenimentele din 13-15 iunie 1990.
Miron Cozma: „Pedeapsa pentru Iliescu e una singura – condamnarea pe viata”
Fostul lider al minerilor din Valea Jiului și conducătorul clubului de fotbal, Miron Cozma, spune ca are o „mare satisfactie” ca dosarul mineriadei va fi redeschis, sustinand ca pentru fostul presedinte Ion Iliescu exista o singura pedeapsa – „condamnare pe viata pentru crime impotriva umanitatii„.
Miron Cozma a declarat, luni, corespondentului MEDIAFAX ca are „marea satisfactie” ca dosarul mineriadei se va redeschide si ca este „chiar incantat” de acest lucru, deoarece minerii au fost „propaganda”. „As vrea sa spun ca am marea satisfacție ca, alaturi de alti doi domni, despre care parerea mea e ca si lor trebuie sa li se aprobe acel dosar – Doru Maries de la Asociatia 21 Decembrie si Marin Stoica, victima a batailor crunte de la televiziunea naționala -, am reusit in 2010, sa cerem anchetarea evenimentelor si, bineinteles, redeschiderea dosarului iunie ’90, pentru ca adevaratii vinovati sunt inca in libertate și nu au platit. Toate cele trei dosare au fost reunite și soluția e cea pe care o stiti si sunt chiar incantat ca se va relua ancheta asupra evenimentelor iunie ’90, pentru ca minerii nu au fost altceva decat propaganda și nu au fost nici macar, culmea ironiei, foarte mulți. Nu a vazut nimeni si, numai dupa ce eu am inceput demersurile pentru adevar, s-a aflat ca, de fapt, minerii nu au fost pe 13 iunie 1990 in Bucuresti, atunci cand au fost omorați șase oameni. Or, minerii au venit cu un tren pus la dispoziție de Traian Basescu, cu 15 vagoane, un altul cu șapte și altul cu patru vagoane. Deci, au fost prea puțini mineri și nu atat de mulți cați se zice ca au fost. Se fac confuzii intre iunie ’90 și septembrie ’91, cand minerii au venit in forma”, a declarat Miron Cozma.
Cozma și-a amintit și cum l-a „sechestrat” pe Ion Iliescu, la Cotroceni. „L-am sechestrat pe Iliescu și o spun cu toata responsabilitatea, la Cotroceni. Știți foarte bine ca i-am cerut demisia in Parlament. Ion Iliescu, in perioada in care eu am luat cuvantul in Parlament, eu i-am cerut demisia in Parlament. El era sechestrat la Cotroceni de catre mine. Daca Parlamentul lua decizia ca el sa fie demis, ieșea de acolo cu catușe”, a mai spus fostul lider al minerilor din Valea Jiului.
Intrebat daca fostul presedinte Ion Iliescu ar trebui pedepsit, Miron Cozma a spus ca acesta ar trebui condamnat pe viața. „Este cea mai mare satisfacție a mea (ca Ion Iliescu ar putea fi urmarit penal – n.r.), nu sunt ranchiunos și nu vorbesc nici dintr-un punct de vedere al unei satisfacții personale, ci pentru adevarul istoric care trebuie aflat și s-a dovedit ca minerii au fost o forța nu represiva, cum s-a spus, ci o forța care a luptat in permanentața pentru drepturile lor și pentru idealurile noastre ale celorlalți. De ce nu se da dosarul meu de la Securitate? Pai de ce sa-l faca pe Miron Cozma erou? Eu, in 1977 l-am sechestrat pe Ceaușescu, cu minerii de la Lupeni și din Valea Jiului. Din punctul meu de vedere, pedeaspa lui Ion Iliescu e una singura: condamnarea pe viața, pentru ca e vorba de crime impotriva umanitații”, a declarat Miron Cozma.
sursa: Mediafax
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER