Oare cei prezenți în tribune ori pe teren la momentele istorice din fotbal au simțit la acea vreme importanța acelor clipe? Cei care au asistat în 1965 la partida unde „U” Cluj a câștigat singura Cupă a României sau cei care au trăit pe viu partidele istorice ale CFR-ului din Champions League, de la Roma și Manchester au știut că acele meciuri vor deveni peste ani povești scrise în cărțile despre fotbal? Poate că și partida din această seară va deveni una istorică, despre care se va povesti peste ani, dar poate cei 12.000 de suporteri prezenți în tribune și cei 22 de pe gazon nu și-au putut da seama de importanța momentului. „U” – CFR, în manșa retur din semifinala Cupei a fost un meci cu o încărcătură emoțională pe care orice clujean a simțit-o.
Doar două ocazii în prima parte
Derby-ul Clujului cu cea mai mare miză a avut iz de meci care poate deveni istoric. Tensiuni uriașe și dezlănțuire au născut tribunele încă înainte ca fluierul de start să se audă. Pentru 90 de minute, jucătorii lui „U” și CFR au uitat de insolvență, de retrogradare și au refuzat să se gândească la viitorul care pare sumbru. Poate miza meciului, poate atmosfera încordată sau poate doar lipsurile unor jucători care nu câștigaseră niciun meci în 2015 au împiedicat spectacolul din tribune să intre și pe teren. De 1 aprilie, meciul a fost o glumă față de spectacolul din tribune, cel puțin în prima parte.”U” Cluj a avut mai multă agresivitate, a recuperat mai multe mingi și a stat mai mult în terenul advers în prima repriză, dar ocaziile au fost mai rare decât scaunele ocupate în sectorul unde tichetele au costat 200 de lei. Dore, cu un șut pe lângă poartă (11) și Gravenberc, cu o „bombă” în brațele lui Mincă (37) au fost singurele ocazii notabile, a unei reprize în care tensiunea din teren s-a simțit până în tribune.
Meci „de două zile”
În repriza a doua au fost mai multe ocazii ce merită a fi notate, dar teama de a nu greși a fost din ce în ce mai vizibilă, pe măsură ce meciul se apropia de final. Păun a avut calificarea CFR-ului în piciorul drept, dar șutul său de la 11 metri a fost deviat în corner (64), iar apoi Veselovsky i s-a opus (77). De cealaltă parte, Gravenberch a făcut peluza „șepcilor roșii” să ofteze cu două șuturi care care au trecut aproape de poarta lui Mincă (71 și 82). Cum „U” și CFR au în 2015 împreună un gol marcat, meciul nu putea să se termine decât 0-0 și astfel s-a trecut la prelungiri. Nici în timpul suplimentar însă niciuna dintre cele două echipe n-a arătat că ar merita o finală de Cupă. Greșelile tehnice, degajările disperate sau pasele greșite i-a făcut pe spectatori să uite de miză și să dea drumul la glume. Meciul a început pe 1 aprilie și s-a terminat pe 2 aprilie, dar a lăsat impresia că nu s-ar fi putut marca nici dacă se juca toată săptămâna. Mengolo s-a jucat cu inimile fanilor când a ratat singur cu Mincă (107), iar finalista clujeană a Cupei s-a decis la penalty-uri.
Veselovsky, decisiv la penalty-uri
La loviturile de departajare Dore a dus CFR în avantaj, dar apoi Veselovsky a fost „îngerul” fanilor Universității, portarul slovac apărând penalty-urile lui Larie și Petrucci. În schimb, niciunul dintre elevii lui Falub nu a ratat, iar tensiunea a căpătat cote maxime când Cristocea a executat și a marcat golul care a făcut stadionul să „explodeze”. Astfel s-a scris istoria unui meci care duce după 50 de ani, Universitatea Cluj din nou într-o finală de Cupa României.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER