Măi să fie, cum se mai îngrețoșează de fotbal toți foștii patroni cu bube-n cap încă de la primele declarații la ieșirea din închisoare! Rapid a fost greșeala vieții mele, așa a sunat dezgustul-mărturisire pe buzele lui Copos din primele clipe de dincoace de poarta închisorii. Ce spui, Franz? Fără trambulina numită Rapid, care i-a deschis lui Copos mai toate ușile, n-ar fi fost posibilă explozia acestuia în afaceri în domenii care nu aveau nimic în comun (ce legătură putea să fie între televizoarele Samsung și savarine?).
Nici lui Copos și nici vreunui alt cămătar în piele de investitor în fotbal nimeni nu le-a cerut să vină de acasă cu vreo lețcaie. Să-și lase pe drumuri familia de hatârul unor fani cusurgii. Era nevoie doar să pună pe picioare și să ungă câteodată afacerea numită Rapid. Sau Dinamo. Sau Steaua. Precum orice alt întreprinzător care s-a apucat să fabrice și să vândă, să zicem, șaibe și piulițe. Din șaibe și piulițe nu poți pretinde și notorietate, și dezvoltatea afacerilor dacă nu te numești Bucșaru, nu?
Așa a ajuns căruța în fața cailor. Ar fi trebuit să se spună Copos de la Rapid, iar nu Rapidul lui Copos, Penescu de la FC Argeș și nu viceversa. Cine ar mai fi auzit dincoace de șoseaua de centură a Ploieștilor de existența unui om de afaceri pe nume Capră dacă nu se lega la cap cu el Petrolul?! Pe cine să mai mire atunci că atâtor cluburi, unele chiar cu oarece blazon, li s-a dat un brânci în hăul falimentului? Argeșul sau UTA și-au făcut datoria, Argeșul sau UTA pot să moară.
Trist, dureros e însă atunci când acestei clici de pseudo-investitori nu i-a ieșit pasiența în afaceri felurite, iar primul țap ispășitor la îndemână e tocmai fotbalul. Parcă-s vorbiți toți. „Intrarea în fotbal a fost greșeala vieții mele”. În treacăt fie zis, poate că merită o prețuire în plus atât Hagi, cât și Porumboiu. Doi temerari. Ambii au venit din fotbalul trăit de-o viață în iarbă, n-au vândut butelii sau n-au perpelit cârnații pe grătar pe șoseaua către Ploiești.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER