Prin buzunarele lui Pustai nu s-a mai rătăcit niciun miracol care s-o salveze pe Rapid și să-și salveze propria piele. Cu toată această jumătate de retur rezonabilă și decentă (mai puțin excesele de duritate pe care Pustai le-a măturat sub preș). Dacă stai să cântărești cele 11 puncte din era Pustai – bob cu bob cât contabilizase Rapidul într-un întreg tur de campionat! – parcă tot acest parcurs e în sine un sâmbure de minune. E temător, n-are pic de curaj, i s-a reproșat lui Pustai. Atacă doar cu un vârf, are prea mulți mijlocași brambura ș.a.m.d. De ce altă dovadă de curaj la braț cu nebunia mai era oare nevoie din partea unui antrenor care, în iarnă, la ceasul primului cantonament nu strânsese jucători nici măcar de o echipă?! Destui antrenori s-ar fi lăsat păgubași. Pustai își dăduse însă cuvântul. Ei și? Și-l dăduse doar și Dinu Gheorghe, dar și l-a retras degrabă, nu? S-a încropit cât de cât un lot, chiar și prin sălile de așteptare de la aeroport, dar Pustai avea nevoie de o echipă, nu doar de un vestiar în care se cunoșteau unii cu alții cu o săptămână înaintea startului returului. Acesta a fost materialul clientului. Al lui Moraru.
Cu siguranță că urmașul lui Copos e bine intenționat. O (altă) retrogradare a Rapidului ar echivala cu o tinichea de coadă, iar o publicitate de-a-ndoaselea e ultimul lucru la care s-ar aștepta un investitor invidios pe cei care se cocoșează cu baxurile de Borsec. Câteodată și bunele intenții sfârșesc într-o fundătură de drum. Nici nu știi ce să mai crezi despre Moraru după orbecăiala sinucigașă din toamnă și mătrășirea pripită de acum a lui Pustai. Ceață, dat din umeri. Moraru e influențabil ori nu, e stâncă? Dacă da atunci poate dezleagă cineva misterul: cu cine se sfătuiește oare Moraru, cu soția foarte vizibilă și cu mai cine? Nu știe nimeni dacă Rapid are președinte, măcar cu acte de ochii LPF. La un moment dat era un fâțângău de-și zicea președinte – mare glorie, Nae Stanciu!- și care ne explica în prima și unica intervenție cât de mult a putut fura de la Rapid Nae Manea. Nu știe nimeni dacă Rapid are azi organigramă, dacă există vreun director, directoraș sportiv sau tehnic. Suporterul vișiniu știe două și bune. 1. Moraru e singurul care e împresurat de microfoane după meciuri, oricând, ca un dictator hrăpăreț și vanitos; 2. Îl mai vede pe Perjă atunci când îi explică arbitrului de rezervă pe ce butoane să apese ca să vizualizeze schimbarea de jucători. Asta e singura organigramă la vedere.
Fotbalul nu poate fi sport de echipă doar atunci când le convine unora. Când se va trage linie peste acest sezon contorsionat al Rapidului ar fi nedrept să ne oprim numai la numele lui Moraru, Ganea ori Pustai dacă totul iese anapoda. Și ceilalți, destui, au avut contribuția lor.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER