La 23 de ani, Andreea Mitu a făcut în această săptămână pasul în Top 100 WTA, ceea ce înseamnă cea mai bună clasare din carieră. Performanța a venit la sfârșitul unei luni fabuloase pentru o jucătoare care atinge pentru prima dată în carieră culmile tenisului mondial: calificarea directă în premieră pe tabloul principal al unui turneu de Grand Slam – Roland Garros, iar mai apoi o victorie incredibilă obținută în Fed Cup, în fața numărul 7 mondial Eugenie Bouchard (în prezent canadianca a urcat pe locul 7). În urma acestui succes realizat de Mitu, România s-a calificat între cele mai bune opt națiuni ale lumii în competiția feminină pe echipe.
Românul iubitor de sport o urmărește pas cu pas în această perioadă pe Simona Halep, care a ajuns la un nivel exclusivist în tenisul mondial, după ce a intrat într-o concurență săptămânală cu Serena Williams, Maria Șarapova și alte nume mari din WTA. Simona este „locomotiva” tenisului românesc, care a început să tragă după ea, să ambiționeze și să motiveze și alte jucătoare din țară să-i calce pe urme. Halep a demonstrat că orice este posibil, că nu mai există granițe în drumul către cele mai importante poziții din ierarhia mondială!
Andreea Mitu este una dintre jucătoarele valului care o urmează pe Simona! Ajunsă în echipa de Fed Cup a România după un forfait al numărului 2 WTA, jucătoarea din București s-a ridicat chiar la nivelul Simonei și a învins una din marile rivale ale starului mondial, Eugenie Bouchard. Că a prins canadianca o zi mai proastă, că Andreea a făcut meciul vieții, acum nu mai contează. Rămâne rezultatul obținut al trupei conduse de Alina Tecșor, calificarea între cele mai bune 8 națiuni!
„Gata cu euforia! Privim înainte”, suntem primele cuvinte rostite de Andreea Mitu în momentul în care ne-am pus de acord pentru interviu. După un antrenament de aproximativ două ore, în care jucătoarea a încercat să exerseze pentru Madrid, Roma și în special Roland Garros, următoarea mare provocare a jucătoarei, am întâlnit un personaj tonic, motivat, dar și haois, amuzant în același timp. Printre altele, aflăm că a „încercat” să nu-i strice concediul tatălui astfel că s-a calificat pe tabloul principal la Roland Garros, fratele, înainte de toate, trebuie să treacă „BAC-ul” și abia apoi să se gândească la un transfer la CSU Craiova, ar fi nevoită să intre ca la război la un meci cu Serena și ar fi „de acord” să-i ofere revanșa canadiencei Eugenie Bouchard la Paris, dacă ar fi să aleagă o jucătoare din Top 10 pe care să o înfrunte. De fapt, de la meciul din Fed Cup cu rebela canadianca a și început interviul captivant pe care Andreea Mitu l-a oferit cititorilor ProSport:
Te mai gândești la ce a fost în Fed Cup, în Canada? O să fie o amintire frumoasă, este un rezultat bun și o să fie un rezultat bun. Am făcut o treabă incredibilă acolo, dar noi trebuie să mergem mai departe, avem turnee săptămână de săptămână și nu că n-ar trebui să mă gândesc la chestia asta, dar trebuie să mă motivez să fac și alte rezultate extraordinare.
Cum ai reacționat când ai aflat că vei intra în teren împotriva lui Bouchard? Cu o oră înainte de meci am aflat că voi juca împotriva lui Bouchard. Teoretic, trebuia să fiu pregătită să joc de când am ajuns acolo, mă refer mental și emoțional, dar nu am fost. Un gând mic, acolo, îmi spunea: „Stai liniștită că nu o să intri, o să joace Irina (n.r. Begu)”. A fost ceva foarte spontan și n-am reacționat urât, dar nu am știut cum să abordez meciul și cum să abordez situația. A fost ceva nou pentru mine , pusă în fața unui fapt în care trebuia să dau tot ce este mai bun și vroiam cumva să joc eu bine. Dacă simt că joc bine, lumea vede acest lucru.
Prima senzație trăită? Am plâns! „M-ați făcut KO”, le-am spus membrilor staff-ului și fetelor, după care am continuat cu întrebări. „Vă supărați pe mine dacă pierd? Dar cine a pierdut cel mai rău, poate câștig un game în plus. Dar dacă se termine meciul repede ce o să se întâmple?”.Toată lumea era, zic eu, pregătită să se uite cum joacă Irina cu Bouchard, chiar un meci foarte frumos de urmărit. Putea să-și ia Irina revanșa din Australia, dar în schimb am intrat eu pe teren.
Și când ți-ai dat seama că Bouchard poate fi învinsă? Țin minte că la 2-1 în pauză m-am dus la căpitanul Alina Tecșor și am întrebat-o de ce dă așa scurt, de ce nu face puncte, de ce nu mă caută mingea, explică-mi și mie ce se întâmplă. Așa joacă ea? Evoluția mea cu siguranță că a deranjat-o, probabil nu este într-o formă sportivă incredibilă, dar mi-am făcut jocul și am încercat pe cât posibil, game după game, să scap de emoții chiar dacă mi-a fost foarte greu. S-a văzut o îmbunătățire în setul 3.
Când ai realizat ce dimensiune are această victorie? Și ce a reprezentat ea pentru tine? Cred că a văzut toată țara cum am plâns la sfârșit. Nu prea se întâmplă să am așa reacții, să fiu cumva nu bipolară dar să trec de la un comportament la altul. Sunt destul de stabilă, dar n-am plâns niciodată după așa victorie. Chiar după ce s-a terminat am zis: „Chiar am făcut ceva bun și am jucat foarte bine!”.
Ce ar putea însemna acest succes pentru tine, privind mai departe? Simți că s-a schimbat ceva din punct de vedere mental? La nivel de încredere, cu siguranță am mai multă. Este un factor motivațional foarte important, îmi dă putere să merg mai departe. Trebuie multă muncă, dar se poate și mai bine.
De luni ai ajuns și în prima sută mondială… Nu prea urmăresc clasamentel, mi-a spus antrenorul de pregătire fizică faptul că sunt pe locul 100.
Nu știai că urmează să faci pasul în Top 100? Nu m-am uitat. Pentru mine este important să joc, să mă antrenez și să mă automotivez zi de zi.
Acum că ai reușit să prinzi Top 100, ți-ai stabilit un nou target? Prefer să iau totul treptat. Cu siguranță aș vrea să joc și mai sus, la un nivel mai înalt. Aștept turneul de la Madrid, iau fiecare săptămână ca pe o provocare. Ca și target ar fi un Top 50, cam greu de atins până la sfârșitul anului, dar poate la începutul anului viitor. Ca obiectiv imediat ar fi calificarea directă pe tabloul principal de la Wimbledon, iar deadline-ul este înainte de Roland Garros.
Se poate spune că ai avut o lună de vis pentru că ai obținut pe lângă performanțele aminitite mai devreme și prima ta calificare directă pe tabloul principal al unui turneu de Grand Slam, la Roland Garros. Acest lucru a fost un target chiar de anul trecut, este ceva incredibil pentru mine și mă bucur că am reușit.
Ești o persoana emotivă, în general? Nu se vede? (n.r. Râde).
Cum reușești să te motivezi înaintea unui meci? Sunt sigură că fiecare dintre noi are probleme cu automotivația. Astăzi ești mai moale, te doare umărul, te doare alta. Încerc pe cât posibil să îmi văd de treabă, să iau fiecare meci în parte, să-mi propun ceva, să-mi fac jocul și să fiu pozitivă .
Ce te mulțumește spre exemplu la sfârșitul unui joc pe care l-ai pierdut? Vreau să știu că am dat tot ce am putut pe teren și că jocul meu a fost la un nivel înalt, acolo unde mă aștept să fie mai mereu, sau un joc constant și o atitudine pe măsură.
Care este povestea începutului tău în tenis? Este destul de lungă, dar am să fac un long story în short story. Am început la 7 ani, în paralel cu școala, părinții nu au fost foarte stresanți. Din câte îmi amintesc făceam 3 antrenamente pe săptămână, era destul de lejer. La început nu jucam foarte bine, tata mă punea să lovesc mereu în mingi și le scăpam. Pierdeam foarte mult, plângeam după meciuri, era un întreg circ acolo. Pe la 14 ani am început să joc, am început să câștig, am fost atunci campioană națională, simplu, dublu. Am început treptat cu Europenele, am urcat în lot la 16 ani, am început să joc și ITF, primul turneu din această categorie a fost câștigat tot la această vârstă, la Galați. Am luat-o treptat, dar cred că m-am maturizat destul de târziu. Asta s-a întâmplat când m-am mutat la Dinu Pescariu și am început să colaborez cu cei de acolo, am fost într-un program mai strict și cred că mi-a prins bine. Am făcut 3 ani acolo și m-am simțit foarte bine.
Îți mai aduci aminte de primul turneu ITF? A fost la 14 ani, mai devreme nu aveai cum să joci. Un 10.000, la București. Îmi aduc aminte că mi-a spus tata, dacă mă calific, am să câștig primii mei bani, cred că 100 de dolari. M-am calificat și am făcut și sferturi.
Traversezi o perioadă foarte bună, dar bănuiesc că nu mereu a fost așa. Ce ai fi vrut să-ți iasă și nu ai realizat? Singurul lucru pe care aș fi putut să îl fac mai bine, iar dacă aș lua-o de la capăt așa alege tot tenisul, ar fi fost să trag mai mult de mine atunci când am fost mică. Este mai greu atunci, nu prea ești motivată, vine și perioada aia cu prietenul, cu fetele, cu școala, să mergi la liceu, să te aranjezi, să trăiești o viață normală de adolescent. Este foarte greu să îmbini treaba asta cu sportul de performanță, dar cred că am făcut-o cât de cât bine, deși se putea și mai bine.
Alte hobby-uri în afara tenisului? Singurul hobby activ la momentul acesta este shopping-ul. Îmi place să pictez, îmi fac unghiile, merg la teatru, am fost weekend-ul trecut, m-a invitat domnul Mălăele. Filme nu prea apuc să văd decât pe zborurile transatlantice. Nu sunt microbistă, chiar dacă fratele meu joacă la Gloria Buzău.
Ai fost la meciurile lui? N-am apucat.
Am înțeles că s-ar putea să ajungă la Craiova… Am înțeles că a fost să dea probe, nu sunt pusă la curent cu tot ce face, a avut meciuri în weekend, a fost și titular, a mai dat și goluri. Dar pentru el anul acest este anul cu BAC-ul. Vreau să învețe mai mult, să pună burta pe carte.
Părinții te însoțesc la turnee? Este o fază foarte amuzantă. Tata și-a luat concediu de anul trecut, de când mi-am propus să ajung cel puțin pe locul 100 ca să pot să intru pe tablourile principale la toate Grand Slam-uri. Și-a luat concediu pentru Paris, Londra și New York, dar numai pentru săptămânile de pe tablourile principale. Mama a mai fost cu mine anul trecut. Amândoi lucrează, este foarte greu să-și iei concediu atâta timp, având în vedere că eu sunt plecată cu lunile și vin câte o săptămână acasă. Dar mă susțin, sunt alături de mine, sunt destul de critici, dar le iau ca pe niște critici pozitive.
Deci ai fost „obligată” să te califici pe tabloul principal la Roland Garros, altfel ai fi stricat concediul tatălui… (n.r. Râde) Sigur se bucură și o să-i placă.
Cum îți vezi viitorul apropiat? O să joc în continuare. Vreau să fiu sănătoasă, este primordial ca să pot să joc. Pun accent pe pregătirea fizică și trebuie să pun accent mai mult pe recuperare. În viitorul apropiat sper să joc din ce în ce mai bine, să mă realizez pe plan sportiv și apoi tot în tenis voi fi.
Ai vreun model preferat în circuit? Nu pot să spun că am crescut idolatrizând pe cineva în mod special, am crescut cu meciurile lui Jennifer Capriati, Hingis, surorile Williams care joacă încă foarte bine, Dokic. Acum îmi place cum joacă Azarenka, chiar dacă a fost accidentată și nu mai este la nivelul de acum câțiva ani. Și îmi place foarte mult de Șarapova, jocul ei foarte agresiv. Și jocul meu este cam la fel, dar îmi place modul cum ea intră în transă în timpul meciurilor. Și efectiv se vede că dă sută la sută mereu.
Dacă ar fi să întâlnești o jucătoare de Top 10 la Roland Garros, pe cine ți-ai dori? Nu vreau să joc Top 10 în primul tur (n.r. Râde). Și tururile următoare chiar nu mai contează cu cine joc. Hai să nu ne mai gândim la treaba asta.
Nu neapărat în primul tur, dar poate începe să îți placă meciurile cu jucătoare din Top 10. Și anul trecut, la Wimbledon, după ce ai trecut de calificări ai întâlnit-o pe Radwanska. Din 128 de jucătoare, numai primele 32 nu joacă între ele la început. În rest oricine poate să joace cu oricine. Cu siguranță o să fie o experiență, voi juca cu cine va trebui, atunci o să mă pregătesc. Aș vrea să fac rezultat, nu vreau să o întâlnesc pe Serena, să-mi dea 50 de ași! (n.r. Râde), să intru bandajată pe teren ca la război.
Ce ar însemna să fii bandajată un meci cu Serena? Oricum joc tot timpul cu încheieturile bandajate. Poate cu cască de protecție, ceva (n.r. glumește)? Chestia este că ea are deja un renume, iar când intră pe teren are un avantaj, chiar dacă atunci când începe meciul suntem egale, avem două mâini, două picioare, jucăm același tenis, scorul se punctează la fel. Probabil eu o să intru timorată, evident. Dar poate nimeresc cu Bouchard, este încă Top 10, nu?
Este numărul 6 WTA în acest moment. Am să-i acord revanșa! (n.r. a încheiat Andreea într-o notă amuzantă).
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER