Poate că Barcelona nu este cea mai bună echipă a sezonului în Europa, dar cu siguranță este cea mai bună în acest moment. Iar acesta este momentul cel mai bun în care să fii cel mai bun. Când se decid trofeele…
Dacă Bayern i-ar fi avut pe Robben, Ribery, Alaba și pe Lewandowski fără mască, aș fi mers pe Bayern. Scoateți-i din meciul de ieri pe Messi, Neymar, Iniesta și puneți-i o mască lui Suarez și veți vedea cam ce handicap a trebuit să suporte Bayern în meciul de pe Camp Nou. Până la urmă, atunci când Messi a fost indisponibil sau a intrat pe teren cu Bayern incomplet refăcut, Barcelona a fost spulberată de tăvălugul campioanei Germaniei.
Dincolo de savantlâcuri tactice, de tiki-taka, țaca-paca, marile echipe și marile performanțe sunt definite de valorile excepționale din teren. Aseară, putea să se facă un conclav cu Ancelotti, Mourinho, Guardiola, Van Gaal pe banca lui Bayern, discrepanța dintre cele două echipe era oricum evidentă în favoarea Barcelonei. Catalanii au un atac creat parcă de Gaudi, cu Messi, Neymar și Suarez, iar la o minunăție nu poți opune decât ceva de asemenea de o grandoare la scară istorică. Bayern are o linie de asemenea calibru în Robben, Ribery și Lewandowski doar că aseară a trebuit să joace cu muritorii din lot.
Prima vizită a antrenorului Guardiola ca adversar pe Camp Nou a arătat cât de exagerat este discursul în cazul său. Și în privința rolului antrenorului în general. Guardiola a fost făcut KO de un rival, Luis Enrique, care n-are nicio unghie din magnitudinea CV-ului său. Când n-ai supervalorile alături de tine, mai poți spera doar la o lovitură oarbă sub centură și apoi să reziști cumva taifunului până la fluierul izbăvitor. Guardiola a arătat ca un antrenor mic, de provincie, venit să se blindeze cu o linie de 4 fundași, cu încă un fundaș la mijloc, Bernat, cu un defensiv în panta descendentă a carierei, Alonso, și cu un Schweinsteiger căruia vârsta dar și pasiunea intensă a Anei Ivanovic l-au transformat într-un teuton cu armura pleoștită. Din maestrul ofensivei totale, Guardiola s-a metamorfozat într-un mic burghez de Freiburg copleșit de tribunele amețitoare și de fantezia geniilor Barcelonei, băgându-l pe final pe Gotze în locul lui Muller. Fricos chiar și când zarurile păreau a fi aruncate. Asta în timp ce fostul coleg al lui Pep din vestiarul Barcei, Luis Enrique, trimitea aceeași simfonie ofensivă a Barcelonei din ultimii 10 ani, cu imaginativi precum Iniesta și Rakitic în spatele acelei triplete înfricoșătoare.
Barcelona a decis înfruntările din sferturi și semifinale încă din prima manșă. Atunci când nu i-a întâlnit pe Ibrahimovic, Robben și Ribery. Nu contează, peste ani va rămâne doar trofeul de care Barca pare atât de aproape acum. Așa cum, azi, când aniversăm 29 de ani de la acea finală irepetabilă pentru fotbalul românesc, nu mai știm că în acel sezon campioana Angliei nu a fost lăsată să joace în Europa. Anglia care câștigase Cupa Campionilor de 7 ori în precedentele 9 ediții. Rămâne doar că Steaua a cucerit Cupa Campionilor chiar în Spania, în bârlogul acestui monstru, Barcelona, care tocmai a devorat-o pe Bayern.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER