Din contră – cu alte două meciuri în perspectivă pentru învingător și nume precum Murray – invincibil pe teren pe zgură în 2015, Ferrer – ultra-maratonistul de serviciu iar apoi Wawwrinka sau Tsonga în viitorul puțin mai îndepărtat, riscă să îi lase pe ambii combatanți de miercuri, de pe Philippe Chatrier Court, fără trofeu – dacă duelul va semăna cu ceea ce s-a întâmplat în semifinala din 2013. Chiar și cu această incertitudine asupra destinației finale a Cupei Mușchetarilor, așteptările legate de meci depășesc net orice alt posibil duel din tenisul anului 2015. Feminin sau masculin.
Este un fel de Mayweather – Pacquiao, un meci care împarte lumea sportului alb. În două? Greu de spus, pentru că Nadal are, la prima vedere, mult mai mulți fani pe plan mondial (14,272,642 likeri pe Facebook, față de 5,642,613 – aproape triplu; 7,96 milioane de urmăritori pe Twitter, față de 4,18 milioane – aproape dublu), iar Spania are o populație de vreo șase ori și jumătate mai mare decât Serbia. Se vorbește însă despre continuarea unei povești parcă fără de sfârșit scrise de Rafael Nadal sau de introducerea unei noi ordini, prin succesul lui Djokovic. Simpla victorie în acest meci va da acest verdict, înainte de finala de duminică.
ProSport vă prezintă într-un serial cu două părți de ce tenisul are nevoie de victoria fiecăruia dintre cei doi protagoniști, care totuși se exclud reciproc. Și ne concentrăm acum asupra liderului la zi al clasamentului mondial al tenisului masculin: Novak Djokovic, jucătorul despre care se vorbește în termeni de realizare a Marelui Șlem – câștigarea tuturor celor patru turnee de Grand Slam într-un an.
3-6, 7-5, 6-2, 6-4 a fost scorul finalei de la Roland Garros 2014 dintre Nadal – Djokovic
7 finale de Grand Slam au avut ca ultim act un duel Nadal – Djokovic. Nadal și-a adjudecat 4 finale, 2 dintre ele la Roland Garros
43 de meciuri au jucat unul împotriva celuilalt Nadal și Djokovic; nicio altă rivalitate, în Era Open, nu și-a consumat atâtea episoade. Tenismenul născut în Manacor conduce în acest moment cu 23-20
6 dueluri Nadal – Djokovic s-au consumat până în 2015 la Roland Garros: în primul, sârbul nu a rezistat pe teren până la final, abandonând când ibericul conducea la seturi, 2-0 (2006). Următoarele două partide s-au terminat în minimum de seturi, însă apoi, Djokovic a redus diferența.
Miercuri, Djokovic pornește cu prima șansă, potrivit analizelor dinaintea turneului și a întregului context al anului 2015. Jucătorul despre care Mats Willander spune că nu are puncte vulnerabile în acest moment, este speranța tenisului la o schismă revigorantă în sportul alb. Din cel puțin patru motive, o victorie a lui Djokovic ar face bine tenisului.
1. Oroarea de monotonie
Djokovic este cel care poate pune capăt, simbolic, unei ere de dominație a lui Nadal la Paris. Lumea actuală fuge de monotonie, deși paradoxal, este deranjată când numele familiare lipsesc din peisaj. Nadal înseamnă monotonia învingătorului dinainte cunoscut la Paris, pentru că la finalul zilelor, dacă te uiți pe lista campionilor, este un șir lung de zece rânduri în care, de sus până jos, cu o singură excepție, citești Nadal. Nadal. Nadal. Nadal. Nadal. Nadal. Nadal. Nadal. Nadal. Când dai la o parte povestea din spatele fiecărui titlu, de fiecare dată alta, cu destule răsturnări de situație în ultimele cinci ediții în care ibericul a fost pe punctul de a fi dat jos de pe piedestalul de favorit, de accidentările la genunchi, de super-forma lui Djokovic, de o altă accidentare, de amintirea unui eșec anterior – rămâne monotonia vizuală.
Cam așa arată lista campionilor de la Roland Garros. Și 2014 lipsește din peisaj.
Djokovic este perceput ca „fața nouă”, deși, în fond, sârbul ar înlocui o monotonie pe verticală, de la an la an, cu o monotonie, ce-I drept, mult restrânsă, pe orizontală: pentru că el reprezintă, în 2015, învingătorul dinainte știut în orice turneu în care ia startul. A pierdut doar două meciuri. Are cinci titluri din ultimele șase turnee în care a luat startul, plus o finală.
2. Visul Marelui Șlem
Cu un singur turneu de Mare Șlem disputat în 2015 – Australian Open, discuția pare la prima vedere prematură, mai ales în condițiile în care, în 2014, patru jucători diferiți au triumfat în cele patru turnee de Grand Slam. Analiștii tenisului vorbesc însă despre o șansă reală a lui Djokovic de a repeta performanța singurului deținător al Marelui Șlem în Era Open, Rod Laver (în 1969, australianul câștiga toate cele mai importante turnee din tenisul masculin – performanță pe care tot el o mai reușise, în epoca tenisului amator, în 1962, ca și americanul Don Budge, în 1938). Condiția: completarea în primul rând al setului de trofee al carierei cu French Open-ul, șansele sale depinzând astfel de soarta meciului din sferturi.
Rod Laver este cel care dă numele arenei celor mai multe succese ale carierei lui Novak Djokovic: cinci succese la Australian Open. Foto: Twitter Rod Laver Book â€@RodLaverMemoir
3. Pledoarie pentru tenisul rapid
Tenisul rapid este un deziderat al tenisului actual, cel puțin la nivel de conducere. Novak Djokovic reprezintă exponentul principal al acestui tip de tenis, chiar dacă în trecut, era jucătorul care putea bate mingea de până la 30 de ori înainte de serviciile importante, pentru a-și impune ritmul lent. Deși sârbul are capacitatea și rezistența de a purta raliuri interminabile, acestea nu îi sunt caracteristice.
Djokovic domină tenisul pe teren rapid. Este un rege neîncoronat al cimentului de la Melbourne cel puțin
French Open-ul este ultima redută necucerită de tenisul pe repede-înainte, cu puncte scurte în care arma principală este serviciul și lovitura imediat următoare. Pe cât de dăunătoare este pentru jocul tipic de zgură, propunerea lui Djokovic are propria magie.
4. Victoria care îi poate face dreptate lui Djokovic
Se spune despre Simona Halep că ar fi fost percepută altfel în lume, dacă se năștea într-o altă țară. Există un anumit sentiment, la nivelul analiștilor sportului alb, că Djokovic este subapreciat în comparație cu cei doi granzi, Nadal și Federer, atât când vine vorba despre fani, cât și despre sponsori.
Roger Federer și Rafael Nadal se află constant în Top 10 Forbes al celor mai bine plătiți sportivi, Djokovic nu. Sârbul prinde la limită Top 20, pe locul 17, deși rezultatele sale de pe teren au fost mai bune decât cele ale lui Federer în ultimii ani. Și cu excepția lui 2013, și peste rezultatele lui Nadal. Totuși, raportul rece prezentat de Forbes este 56,2 milioane de dolari – în conturile elvețianului, 44,6 milioane pentru spaniol, 33,1 milioane de dolari pentru sârb.
Djokovic și fanii, o relație complicată
Chris Evert analiza faptul că tribunele, deși au în față un jucător care se dă peste cap pentru a produce entertainment – cântă, imită alte staruri, dansează, scrie mesaje pe camera în limba vorbită în marile țări pe care le vizitează (a învățat până și câteva semne chinezești!), nu reușește să fie la fel de iubit precum Nadal și Federer. „Nu primește la fel de mult credit din partea oamenilor, pe măsura a ceea ce face pe terenul de tenis”, spunea americanca. De ce? Este subiectul unui alt material.
Inevitabil, toate discuțiile despre recordurile din tenis îl includ pe Roger Federer
Dacă Djokovic reușește ceea ce Roger Federer, acceptat aproape unanim drept cel mai mare jucător al tuturor timpurilor, nu a izbutit – să îl învingă pe Rafael Nadal la Roland Garros, acest lucru s-ar putea să se schimbe.
Citește pe ProSport și „The Big Four”: patru motive pentru care tenisul trebuie să țină cu Nadal în meciul anului în tenis. De la nevoia de zgură la asteriscul din cariera lui Federer
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER