În ciuda contestatarilor și a problemelor reale cauzate de lipsa licenței Pro, Rădoi a impresionat prin eleganță, bun simț și sinceritate. Din aceste puncte de vedere, e mult peste unii antrenori cu „patalama” care aveau ca principale calități pălăvrăgeala ieftină și comportamentul manelistic.
În primul rând, mi-a plăcut discursul său direct, fără ocolișuri, fără fraze întortocheate, fără vestita limbă de lemn, folosită de foarte mulți antrenori și fotbaliști din cauza atmosferei de teroare prin care au trecut pe la cluburile românești.
Rădoi răspunde franc tuturor întrebărilor, își asumă responsabilități, știe ce trebuie făcut și unde s-a greșit. Are o liniște interioară datorată probabil și averii pe care a strâns-o în fotbalul arab, dar nu se simte la el ceva artificial, studiat în oglindă. Omul e natural și cred că asta e o calitate importantă și în relația cu jucătorii pe care-i antrenează.
În plus, Rădoi nu își caută publicitate cu orice preț, nu e teatral la marginea terenului sau la interviuri, nu se comportă bădărănește pe bancă. Are stofă, cum se zice, păcat că nu e și legal antrenor, dar va face aproape sigur și școala, mai ales că e un tip inteligent.
Când era jucător, nu am fost de acord cu unele manifestări agresive ale sale și nici cu refuzul de a mai veni la națională, indiferent de motive. Ca oficial (antrenor/director sportiv), a pornit-o bine și chiar nu văd niciun semn că s-ar putea schimba ceva în atitudinea și în comportamentul său, care până acum sunt de nota 10.
Rădoi are nevoie acum „doar” de rezultate, iar victoria cu Trencin e un prim pas.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER