Danemarca a câștigat Campionatul European Under 19 din Spania, după o finală pasionantă cu Rusia, scor 29-26. România a terminat turneul final pe locul 10, după ce în urmă cu un an câștiga titlul mondial în Macedonia.
Dincolo de decepțiile trăite la Valencia, de problemele de mentalitate, de atitudine, de pregătire neadecvată pentru un turneu final, rămân de clarificat câteva aspecte după acest Campionat European.
Antrenorii nu mai vor, reacționează federația?
Poate a înțeles și Federația Română de Handbal, în urma Campionatului European din Spania, că Aurelian Roșca și Gavril Kozma nu mai doresc să fie antrenori la naționala Under 19. Cel puțin nu în condițiile de până acum. Primul a lipsit de la pregătirile echipei pentru turneul final.
Cu cine se respectă tradiția, dacă se mai respectă?
În mod normal, respectând tradiția ultimilor ani, Tomas Ryde și Bogdan Burcea, selecționerii naționalei mari, ar trebui să promoveze cel puțin 1-2 fete la prima reprezentativă și chiar să le includă în lotul pentru Campionatul Mondial din Danemarca din decembrie. Spre exemplu, în 2011, Radu Voina a plecat la turneul final din Brazilia cu două fete de la loturile de junioare și tineret, Eliza Buceschi și Denisa Dedu. Doi ani mai târziu, Gheorghe Tadici a păstrat-o pe Denisa Dedu și a promovat-o și pe Gabriela Perianu în lotul pentru Serbia.
Cine ar avea însă potențial din actuala echipă să meargă peste aproximativ patru luni la Mondialul din Danemarca? Se pot angrena Ryde și Burcea la riscuri după acest Campionat European?
Generația 96-97 a fost în vârf, dar acum va avea și mai mult de tras după un an în care a bătut pasul pe loc și s-a automulțumit cu acea medalie de aur la Under 18
Dacă vor dori să ajungă pe viitor și la naționala de senioare, toate aceste fete care joacă în naționala Under 19 vor avea serios de recuperat, de tras, de a stabili priorități în ceea ce privește sportul de performanță pentru a lua fața, spre exemplu, generației anterioare, care la 20-21 de ani pare deja destul de bine ancorată în viața Ligii Naționale și chiar implicată cu câteva nume la reprezentativa de seniori. Ca să nu mai luăm ca repere genrația Cristinei Neagu, care teoretic ar mai avea încă 5-6 ani cel puțin un cuvânt greu de spus.
Dar comparând generația 94-95 cu 96-97, lucrurile stau cam în felul următor, pe posturi:
Meritele pentru medalia de aur nu le poate lua nimeni. Problema este alta, de ce nu s-a progresat
După felul cum s-a comportat echipa la Europene sunt destul voci în handbalul românesc care susțin că această generația 96-97 a câștigat conjunctural Campionatul Mondial din Macedonia 2014. Dacă au dreptate sau nu este neimportant, meritul fetelor de a fi câștigat un un turneu final de o asemenea anvergură nu poate fi șters de nimeni. Până la urmă nu a fost „vina” lor că Rusia, Danemarca, Suedia sau Ungaria au fost eliminate pe traseu și nu au mai ajuns să înfrunte naționala României. Problema raportată la Mondialul de anul trecut este cu totul alta. Faptul că echipa României nu a progresat mai deloc în raport cu naționalele amintite. Cauzele sunt multiple, dar printre cele mai importante ar fi faptul că aceste fete nu au fost crescute în regim de competiție. La 18-19 ani, majoritatea handbalistelor au continuat să joace la un nivel foarte scăzut, Divizia A (spre exemplu fetele de la Centrul Național de Excelență n-au avut nicio miză, echipa Național Rm. Vâlcea neavând obiective de performanță, gen promovare / retrogradare, prime, etc) sau junioare, deși în mod normal ar fi trebuit să facă deja pasul către Liga Națională. Din lotul României, doar Bazaliu, Laslo, Craiu, Stoicănescu și Axinte au apărut pe foile de joc ale unor formații de LN. Iar de jucat, doar Laslo a avut minute în „picioare”.
Dragi, arbitri, nu mai favorizați naționalele în amicale că nu le faceți un „bine”
S-a tot bătut monedă pe faptul că acest lot nu a mai avut același program de jocuri și turnee de pregătire precum a fost obișnuit înainte de a câștiga Campionatul Mondial. Fals! Este adevărat, naționala nu a mai avut turnee de pregătire afară (cu excepția celui din Franța care oricum a fost o greșeală „tactică”), dar a avut un program de jocuri la superlativ, cu Danemarca, Norvegia, Rusia! Știți care a fost una din probleme? Aceste meciuri de pregătire au fost arbitrate de români, care au ajutat cu „decizii” naționala. Și au produs niște deservicii pentru că unele rezultate nu au fost conforme cu adevărul. Probabil lumea s-a bucurat că nu ne-a învins Rusia în iunie, că au bătut Danemarca în toamna trecută și Norvegia în primăvară, dar până la urmă toate aceste rezultate au avut darul să amăgească într-o oarecare măsură. Drept dovadă, la Europene, România nu a fost nici pe departe invincibilă! Așadar, dragi arbitri, nu mai „trageți” cu naționalele în pregătiri, că nu le ajutați deloc în acest fel, nici măcar moral, după cum bine s-a putut observa cu această ocazie.
Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER