Ultimul turneu de Mare Șlem al anului și-a completat lista învingătorilor, și-a scris poveștile și a închis sezonul nord-american de ciment, lăsând locul în prim-plan circuitului asiatic. Lumea tenisului a stat cu sufletul la gură pentru Marele Șlem al Serenei Williams, însă această poveste nu a avut final fericit pentru americancă. În schimb, tenisul masculin înregistrează o premieră absolută după triumful lui Novak Djokovic: trei jucători care au un număr format din două cifre în rubrica statisticii rezervate titlurilor de Mare Șlem activează în paralel în circuitul ATP (Roger Federer 17, Rafael Nadal 14, Novak Djokovic 10).
Privit prin prisma rubricii „meciul zilei”, de pe site-ul oficial al turneului, competiția feminină de la US Open a depășit ca spectacol și dramatism concursul masculin – opt meciuri de pe tabloul WTA fiind selecționate, față de doar cinci la ATP (cu mențiunea că atât finala feminină cât și cea masculină nu au avut concurență, intrând automat în selecție, iar joi, locul a rămas vacant, din cauza amânării semifinalelor feminine). Jocul din duelurile Azarenka – Kerber sau Azarenka – Halep a fost stelar, iar un meci precum Belinda Bencic – Misaki Doi, care a impresionat în ziua a treia prin lupta, revenirea și exteriorizările fabuloase ale „Micuței Hingis” nu a prins lista. Finala feminină a devenit însă interesantă după terminarea ultimului punct, impresia unei zile modeste fiind salvată doar de povestea care a completat-o și a oferit emoție în stare pură.
Trăgând linie, după două săptămâni de tenis care a ținut Europa trează noapte de noapte, Roger Federer și Serena Williams rămân marii perdanți.
Spre deosebire de Cincinnati, Federer nu s-a mai apropiat atât de mult de perfecțiune în finala de la New York cu un Novak Djokovic „pregătit”
Întrebarea care a apărut și va apărea în continuare în fiecare intervenție a unei foste glorii a sportului alb este, începând din vara lui 2012 – atunci când Federer și-a fixat ca nou obiectiv borna 18 în turneele de Mare Șlem după un al șaptelea titlu la All England Club – dacă „Mister Perfect” mai poate câștiga încă un trofeu major și în care dintre cele patru turnee are șanse mai mari? Cu americanii John McEnroe și Pete Sampras în frunte, lumea tenisului inclină să spună că Wimbledon este turneul cel mai probabil în care elvețianul s-ar putea impune, iar rezultatele, cu două finale în 2014 și 2015 pentru fostul lider mondial susțin această afirmație. La US Open 2015, Federer, chiar dacă nu a fost dat principal favorit în fața unui Djokovic autoritar în circuit, a intrat în calcule mult mai serios, grație unei evoluții sclipitoare în turneul pregătitor, de la Cincinnati, acolo unde a trecut consecutiv de primii doi jucători ai lumii, jucând doar două tiebreak-uri și două seturi fără prelungiri, într-un întreg context care a lucrat în favoarea sa.
Senzația dominantă este că la Cincinnati, Federer a reușit să îl surprindă pe Djokovic, nu i-a dat timp de reacție cu jocul său super-agresiv, dezvăluit lumii în meciul doi al aceluiași turneu, la fel cum l-a luat pe nepregătite într-o oarecare măsură în 2011, în semifinala de la Roland Garros. Duminică, la New York, Djokovic a știut la ce să se aștepte: „am fost pregătit pentru provocarea asta. Intrând pe teren, știam că va fi agresiv. știam că va încerca să-mi rupă ritmul și că o să varieze mult în schimbul de mingi. Dar am fost pregătit pentru provocare, pentru luptă – asta au fost cele trei ore și 20 de minute„.
Fără elementul-surpriză pentru elvețian, liderul mondial având experiența meciului direct și un răgaz suficient pentru ca alături de Boris Becker și Marian Vaida, să găsească antidotul, „Fed” a avut două probleme: a fost lobat și pasat la fileu pe atacurile puțin ferme, iar per total, execuțiile lui nu au mai avut aceeași precizie. Loviturile care ar fi intrat clar la Cincinnati, în forma arătată de Federer, au ieșit în finala de duminică afară, precum forehandul de la a doua minge de set, în actul doi, care nu a prins terenul după o ramă a lui Djokovic. Chiar dacă setul i-a revenit ulterior, a fost genul de eroare care s-a strecurat în tenisul lui Federer în ultimul act de la Flushing Meadows. „Am avut șansele în rachetă. Nu ar fi trebuit nicidecum să ajung să fiu condus la scorurile care s-au înregistrat. Mă simt confortabil pe teren făcând asta, mi-a lipsit execuția în unele momente cruciale„, a punctat Federer.
Elvețianul a irosit game-uri la serviciu, a ratat break-uri în game-uri în care Djokovic s-a trezit ratând consecutiv, la 40-0 în favoarea sa. Federer și-a oferit 23 de oportunități de break, a abandonat aproape de fiecare dată tactica super-agresivă și inițiativa, a ratat retururi trimițând mult în plasă, chiar pe mingea a doua și în final, a terminat meciul cu doar patru break-uri.
Fedfan will really remember 4-23 on break points that was the huge diff in the match — Brad Gilbert (@bgtennisnation) September 14, 2015
Fedfan will really remember 4-23 on break points that was the huge diff in the match
— Brad Gilbert (@bgtennisnation) September 14, 2015
Noua versiune a jocului lui Roger Federer a năucit la New York concurența, inclusiv pe Wawrinka, însă până la Djokovic. Totuși, Federer care a declarat la New York că din nou „simt că îmi impun tenisul care îmi place, impun eu regulile și ritmul„, anunță că va păstra tactica super-ofensivă și pe viitor, sperând că raportul lovituri câștigătoare-erori se va îmbunătăți în momentele importante (per total, în meci, Federer a avut un raport + 2 lovituri câștigătoare, față de -2-ul lui Djokovic). „A funcționat bine. Sunt convins că voi folosi această tactică și pe viitor împotriva lui, dar și a altor jucători„, a punctat Federer.
Serena Williams, lăsată fără Grand Slam
Intrată pe tablou la US Open cu record perfect în Grand Slam-uri în acest an (21 victorii – 0 înfrângeri), Serena Williams nu a putut ajunge decât la cel de-al 26-lea succes, Roberta Vinci punând punct unui vis care, de-a lungul lui 2015, a fost aproape de a se încheia chiar mai devreme.
Jocul Serenei Williams a fost doar pe alocuri stelar în cele patru turnee de Mare Șlem din 2015. Nemulțumirea și frustrarea au fost des prezente, de-a lungul celor 26 de meciuri, toate câștigate cu încăpățânare, dârzenie și luptă. Gesturi de dezgust au apărut chiar și după servicii as – un exemplu memorabil – în primul set al duelului cu Mattek-Sands, de la US Open, după un as care a scos-o din încurcătură la 0-30 în game-ul său. Serena a clătinat din cap, a strâns buzele și a trecut mai departe, în loc să celebreze. A bătut de nenumărate ori, nu cu pumnul în masă, ci cu piciorul în teren. Problemelor din jocul său li s-au adăugat și problemele fizice. Vărsatul dintre seturi, în finala de la Australian Open. Tusea evidentă pe teren. Svitoline și Muguruza la Australian Open, Ana Friedsman, Vika Azarenka, Sloane Stephens și Lucie Safarova i-au dat fiori la Roland Garros, Heather Watson și din nou Azarenka, la Wimbledon.
Doza de șansă și mobilizarea supremă, suprapuse peste momentul cheie în toate aceste dueluri, care au trecut-o și peste meciul cu Bethanie Mattek-Sands, pornită ca din tun la US Open, au lipsit în partida cu Vinci. Serviciul a refuzat să revină, iar italianca aflată în zi de grație a putut păstra vârful de rachetă în față. Cu doar 20 de erori într-o partidă de trei seturi, Vinci a confirmat o regulă care funcționează la Serena Williams în Grand Slam-uri: ultimele opt în frângeri în turneele de Mare Șlem i le-au administrat jucătoare din afara Top 10 mondial.
Interesant este că Mats Wilander a anunțat la final de US Open că liderul mondial din tenisul feminin va relua lupta pentru Marele Șlem în ianuarie, la Australian Open. La 33 de ani însă, Serena a avut prima sa șansă de a-și trece această performanță în palmares, în condițiile în care în șapte din primii nouă ani de carieră, nu a reușit să dispute din cauza accidentărilor toate cele patru turnee de Grand Slam într-un an.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER