Baciul a fost eliberat! Ar fi fost un anunț care m-ar fi entuziasmat atunci când am auzit că Gică Popescu a fugit de echipa lui Ceaușescu, Steaua, și s-a ascuns în podul casei părintești din Calafat. Pentru a juca pentru Craiova tinereții sale. Acum, în acest context, în aceste ore în care se produce o scânteie de revoluție morală pe care o așteptăm de 25 de ani, știrea este în coliziune frontală cu spiritul zilei. Gică Popescu a fost condamnat la ceva mai mult de 3 ani de pușcărie. Execută doar ceva mai mult de jumătate din pedeapsă. Toată lumea știe că aceste condamnări sunt doar de fațadă și că, în realitate, niciun astfel de condamnat, mai ales din acesta vizibil, nu face decât o parte minoră din întregul anunțat initial.
În justificarea oferită de Judecătoria Ilfov pentru eliberarea lui Gică Popescu cu atât de mult timp înainte de termen, se scrie faptul că fostul fotbalist a redactat patru lucrări științifice și este în curs să o defintiveze pe a cincea. Amuzant este că, în aceste zile, circulă o reclamă în care un deținut interpretat de Gică Craioveanu ironizează această practică generalizată a jmekerilor încarcerați care scriu „lucrări științifice” pentru a fi eliberați cu mult timp înainte de termen. Același Craioveanu despre care istoria populară a naționalei României reține că a fost blocat în privința selecționării în mandatul lui Anghel Iordănescu de același Gică Popescu. Craioveanu având poarta deschisă la națională doar când a apărut Victor Pițurcă, selecționerul care n-a mai acceptat ifosele lui Popescu.
Penibilul redactării „lucrărilor științifice” de către Gică Popescu este unul nesfârșit, ca și în cazul altor „intelectuali de zeghe în lanul de secară” precum Copos, Becali, Niculae. Jurnaliștii au încercat să răsfoiască faimoasele lucrări științifice ale lui Gică Popescu, dar editura care le-a scos s-a supărat pe respectivii curioși și au ascuns toate cărțile. Scriitorii de pușcărie au răsturnat total cutumele lumii literare, cea în care editorul nu știe ce să mai facă pentru ca lucrările scoase de ei să fie, de fapt, cât mai vizibile, cât mai accesibile publicului. Popescu, fostul fotbalist fără dribling, a arătat în această perioadă petrecută în pușcărie că nu a făcut altceva decât să-și perfecționeze driblingul executat după încheierea carierei de fotbalist, când a fost înhăitat cu clanul Becali. Procurorii DNA au arătat în contestația lor că respectivele însăilări realizate pentru Popescu nu sunt nicidecum „lucrări literare”. Bine, mă întreb cum au reușit și procurorii să pună mâna pe o astfel de lucrare științifică ascunsă prin beciuri de fantomatica editură.
Popescu a fost condamnat în București de judecătoarea Camelia Bogdan, cea care a pronunțat sentința și în cazul lui Voiculescu. Popescu își obține eliberarea la Judecătoria Ilfov. Complicele lui Popescu, Ioan Becali, zis Giovani, a primit din partea Judecătoriei Medgidia decizia de eliberarea după ceva mai mult de un an și jumătate din cei peste 6 ani dictați initial de Camelia Bogdan. Iar judecătoarea Bogdan tocmai a fost înlăturată de la secția penală la cea de contencios administrativ a Curții de Apel București.
În centrul capitalei, niște oameni manifestă pentru normalitate, pentru domnia legii. Ecourile scandărilor lor se pierd până în Ilfov, până la Medgidia. Victor Ponta anunță că pleacă din fruntea Guvernului, dar ironizează această mișcare populară pentru asanare morală spunând că acum, după ce a făcut pe plac oamenilor din piață, trebuie să revenim la rațiune. Acel Victor Ponta, procuror de meserie și nu contabil, grădinar, cosmonaut sau zidar, și care spunea că, dacă ar fi fost după el, Popescu nu ajungea niciodată în pușcărie. Au apărut însă acei oameni, printre procurorii adevărați, judecători sau anonimii de pe stradă, care nu mai vor epoca lui „dacă ar fi după mine”. Vor epoca legii.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER