Marile atuuri ale lui Dinamo pe care nu le mai are Steaua

O formație a lui Dinamo încă în căutări umilește o echipă modestă a Stelei. Un așa-zis derby onorat doar de dorința câinilor de a arăta că vor să revină la o viață mai bună și la un statut de echipă mare, după câțiva ani de nesiguranță, pe marginea prăpastiei fotbalului.

Dinamo nu e atât de puternică în momentul de față, încât să se distreze cu echipa campioană, dar are niște atuuri importante, prin care poate conduce campioana cu 3-0:

1. Un antrenor care știe meserie și care simte jocul în asemenea măsură că reușește să bage în teren un jucător, Gavrilă, decisiv la faza golului de 1-0 după numai un minut de la intrarea pe teren. Și mai bagă unul, Gnohere, în minutul 62, care centrează la golul doi după numai două minute și îl înscrie pe al treilea după 22 de minute!
2. Un stadion cu tradiție, așa vechi cum e el și cu problemele pe care le are, și o bază proprie de pregătire.
3. Un patron care a început să-și știe lungul nasului și să rămână în banca lui, fără să pună presiuni aiuritoare pe jucători și antrenori.
4. O galerie frumoasă, cu scăpările și greșelile ei, dar care cântă un meci întreg și își încurajează favoriții pe ploaie și pe vânt și mai gândește și niște coregrafii extraordinare.

Sunt exact atuurile pe care nu le mai are marea rivală.

Steaua nu mai e Steaua nici ca nume, nici ca echipă, nici ca joc. Lipsa de identitate se resimte și în evoluția jucătorilor. Nu e ușor să nu te simți nicăieri acasă – vorbesc de meciurile de pe teren propriu. Nu e ușor să fii dat afară din baza de la Buftea, conform contractului, pentru că acolo trebuie să se antreneze naționala de fete. Nu e ușor să nu mai simți susținerea fanilor. Nu e ușor să nu-ți auzi antrenorul cum dă indicații.

Acest 1-3 cu Dinamo reprezintă consecința tuturor realităților dure de mai sus.

Acest 3-1al lui Dinamo cu Steaua le dă speranțe fanilor roș-albi că pot veni și vremuri mai bune.