C”mon, Găman!

Ast(r)a este o victorie de autor. Este victoria lui Valerică, olteanul plasat de Pițurcă nu numai în națională, ci și la Astra. O victorie obținută de Șumudică Marius cu cap, cu capul său care a rearanjat echipa cu Enache în locul lui Pedro Queiroz la Hamroun, care l-a reșapat pe excelentul Boubacar, dar mai ales cu capul lui Găman, cea mai frumoasă lovitură de cap din Liga 1 de mulți, mulți ani. O minge trimisă sublim de ucigașul silențios din apărarea Astrei, de la o distanță imensă și cu o mișcare care a imprimat unei mingi plouate o forță și un plasament excepționale.

Steaua a lăsat impresia în acest meci că poate fi solistul ca și în derbyul cu Dinamo, dar deja echipa aduce a una de balet sau de gimnastică, „lasă impresii”. Fotbalul este un sport cinic, ai nevoie de concretețe, ai nevoie de concentrare maximă în momente cheie, lucru care de exemplu îi lipsește lui Popa, cel mai periculos jucător al campioanei în ultimele partide, dar care ratează cele mai mari ocazii și cu Dinamo, și cu Astra.

Deși Steaua pierde și acest meci și ajunge la ani lumină de lider (pe stil vechi, că pe stil nou are grijă LPF să strângă clasamentul pentru playoff), lucrurile nu sunt negative de la un capăt la altul pentru campioană. Stanciu mi se pare că face un pas înainte către lotul național, azi a fost cel puțin la fel de bun precum Budescu, un concurent de-al lui pe post, iar Varela are clar clasă pentru o câștigătoare de grupă în Europa League așa cum este acum Lazio. Mijlocașii centrali Filip și Breeveld s-au descurcat onorabil, Toșca este tot mai sigur pe zi ce trece.

A fost meciul care ne-a demonstrat că Mirel Rădoi a fost, de fapt, instalat de la început chiar ca director sportiv. Adică, în sistemul românesc de valori în fotbal, cel ce duce foaia cu schimbări la arbitrul de rezervă și care vorbește cu pompierii înainte de partidă (la cum e starea de spirit acum prin România, cred că nici Mirel nu mai poate sări peste discuțiile cu pompierii). Rădoi a preluat foaia cu echipa alcătuită de cel mai longeviv antrenor din Liga 1, Gigi Becali, cu introducerea lui Carp în locul Guilherme, și a dus-o cuminte la arbitri. Deja mândrul căpitan Rădoi a ajuns un personaj de operetă, care-și cheamă soția că-și dă demisia, care se școlește pe la periferia fotbalului, pe axa Riad-Chișinău, care e demisionar „pe surse”, dar întors mereu din drum de vocea palatului. Doar când a dat naționala pentru milioanele din caravanserai n-a avut nicio ezitare.

Șumudică, personajul care tot rulează glumițele cu FCSB, alerga de fapt ca un apucat la golul lui Găman, de parcă bătuse în finala Champions League o combinată Barca-Real. În realitate, știe și el că a învins-o pe Steaua, așa cum știe și Rednic, un alt prea-fericit că a răpus-o pe „FCSB”. În jurul lui Șumudică și a băieților lui, peste 10.000 de vânduți acesteie manii ciudate, Steaua Provinciei. FC Argeș n-a avut în peste 10 ani peste 10.000 de fani pe stadionul său. A murit uitată în orașul Gâscanului. Cel care nu s-a predat Bucureștiului în plină epocă în care Steaua și Dinamo erau prelungirile în sport ale dictaturii comuniste. În ritmul ăsta, orașul nu se va mai numi Pitești, ci Ghencești, iar arena nu se va mai numi „Nicolae Dobrin”, ci „Cornel Râpă”. Păi, ce mare brânză a făcut și Gâscanul, a luat și el două titluri, jumătate din ce a cucerit rezerva echipei care incendiază Piteștiul fotbalistic la zero grade.