Echipa fără casă a jucat ca acasă. O dominare totală în fața unui adversar venit, ce proastă tactică, să plece cu un 0-0. Și când te manifești total antifotbal, fotbalul te pedepsește de cele mai multe ori.
A fost o schimbare în bine în evoluția Stelei. Am văzut de la un capăt la altul al meciului o echipă pozitivă, agresivă până la limita regulamentului, și nu dincolo de acesta, dar încă temătoare că nu prea știe să câștige, mai ales că e împovărată mare parte din timp din cauza a una-două mâini moarte.
Reghecampf a riscat ca la poker, mizând pe doi fotbalști contestați – Papp, revenit pe postul său, cel de fundaș central, și Tade, golgheterul fără goluri. Plus Tudorie, folosit undeva în spatele vârfului, soluție total greșită, reparată după pauză. Iar primii doi au și marcat cele două goluri ale unei victorii logice. Tade a înotat de multe ori, a speriat mingea, s-a împiedicat, dar a marcat până la urmă după o pasă pe tavă a lui Popa.
Tehnicianul care n-a rezistat niciun an în Arabia Saudită a găsit formula potrivită în apărare, iar asta a dat încredere celor de la mijloc în sus și o susținere considerabilă în faza ofensivă. Râpă – Varela – Papp – Toșca au jucat aproape de perfecțiune, toți patru contribuind mult și la superioritatea evidentă din faza de atac.
Foarte bine a jucat și Breeveld, excelent la recuperare, dar Steaua duce lipsa unui mijlocaș de ultimă pasă, nici Hamroun, și nici Stanciu neavând acea finețe genială întâlnită la marii fotbaliști.
Reghecampf a început cu dreptul, dar e interesant de văzut, în etapa următoare, cum va ști să răspundă tactic unei echipe care joacă un fotbal modern și spectaculos, așa cum este Viitorul lui Hagi.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER