Palic, Pulijc, Punctilici

Dinamo trăiește cea mai bună perioadă a sa de la ultimul titlu, cel din 2007. Nu uit de sezonul în care Dinamo s-a bătut pentru titlu cu Unirea Urziceni (unii declară pe prosport.ro că nu s-ar fi bătut chiar până la final) sau de turul pe care l-a condus în Liga 1 cu Ciobotariu antrenor. Dar acum Dinamo o învinge clar pe Steaua, o învinge pe cea mai estetică echipă a campionatului, Pandurii, recuperează vertiginos în campionat urcând pe 3, la egalitate de puncte cu Viitorul de pe locul 2.

Aceste două repere, titlul din 2007 și actuala ascensiune, au un element comun, excelentul Mircea Rednic. În 2007, am avut în toată splendoarea latura wengeriană a lui Rednic. Acea echipă a lui a fost cea mai spectaculoasă campioană din România în acest secol. Acum, Rednic ne arată că poate fi și un mare mourinhian. Reușește să facă o formație colțuroasă, fără să debordeze de calitate tehnică, dar extrem de eficientă. Chiar și ajutorul arbitrilor în aceste ultime două etape aduce aminte de Mourinho, un gigant care și-a însoțit marile succese și cu unele proptele din partea arbitrilor.

După golul incorect marcat de Gnohere cu Petrolul, vine acest gol din ofsaid al lui Essombe. Chiar și în privința primului galben al lui Droppa, jucător care avea să fie eliminat, sunt semne de întrebare, după părerea mea fiind acordat nejustificat. Dinamo începe să aibă din nou aura unei echipe importante în Liga 1 și prin prisma acestor arbitraje favorabile. Asta este realitatea, cel mai bine clasate echipe din Liga 1, Astra, Viitorul și Dinamo, sunt și echipele cu arbitrajele cele mai prietenoase.

Dinamo-Pandurii este cea mai mare epopee a acestui sezon. Patru meciuri până acum între cele două, Dinamo mereu autoare în final a unor goluri decisive. Și această abilitate a lui Dinamo de a obține rezultate pozitive pe final poate fi trecută în palmaresul reușitelor lui Rednic, antrenorul din Liga 1 care scoate cel mai mult din potențialul echipei sale. Asta înseamnă să fii mafiot, Marius Șumudică, autointitulat cel mai bun antrenor din Liga 1, dar care-și ia jucăriile și pleacă dacă îi dispar perlele din echipă.

În seara asta nu am prins curaj pentru EURO doar pentru că, după ce am venit din cea mai slabă grupă preliminară din istorie, am nimerit la turneul final și peste cea mai slabă echipă ajunsă vreodată la un EURO, Albania. Dar am avut confirmarea, chiar dacă nu a marcat împotriva lui Dinamo, că Hora este un atacant realmente special, fără îndoială cel mai bun atacant român al momentului. Un dreptaci care are execuții deosebite și cu stângul, dinamic, excelent și fizic, la o vârstă optimă. Să sperăm că Iordănescu nu-i va face lui Hora la acest EURO nedreptatea pe care Pițurcă i-a făcut-o la precedentul nostru EURO unui dinamovist, Bratu, cel care era cel mai bun  atacant român în epocă, dar Pițurcă l-a lăsat în afara lotului, preferând să atace cu judokanul Niculae și cu alergătorul de fond Nicoliță. Edi, lasă crizele de pe margine și trage-l de mânecă pe tatăl tău să mai termine cu „baza mică de selecție” și să atace cu pandurul tău.