Neagu for President

Asta este România lucrului bine făcut.

Acum ceva mai bine de două decenii, „Hagi fot President” era sloganul care străbătea America de la Est la Vest. De atunci, de la acel Mondial de fotbal al Generației de Aur, România nu a mai avut un asemenea conducător de oști, un asemenea lider de echipă precum Neagu. Geniul naționalei României întruchipează tot ce mi-am imaginat în cazul unui personaj mitologic al sportului românesc: puteri supranaturale, lider care trage grupul după el, hotărâre dincolo de limitele normale, soluții imposibile, fizic de vis.

Cristina Neagu are locul asigurat în galeria monștrilor sacri ai sportului românesc. Este un sportiv pe care nu-l vom uita vreodată. Este un om uriaș despre care vom povesti peste ani așa cum se povestește despre Hagi, Nadia, Ilie, Gațu, Lipă.
Cristina Neagu este al nostru Neymar. Este stăpânul mondial al sportului său. Pătrunderile sale din stânga, șerpuirile sale, tunetele sale în plasa porții adverse, pasele decisive inventate, golurile înscrise din poziții imposibile construiesc un portret al handbalistei perfecte.

Cristina Neagu este un semizeu. Când a fost îmbăiată în apa magică, a fost ținută de călcâiul omenesc care a trădat-o la acel șapte metri din ultima secundă a celor 60 de minute. Dar semizeii nu sunt doborâți de o asemenea lovitură. Cristina și-a strâns spartanele în jurul său și au continuat până la capăt.

A fost ca-n legendele Spartei. Mâna noastră de războinice a rezistat între miile și miile de suflete daneze care au împins mingea spre poarta noastră. Acolo unde era însă Paula Ungureanu, portarul care ca-n „Wanted”, filmul cu Angelina Jolie, are capacități extrasenzoriale și vede mingea altfel decât noi, care distinge cel mai microscopic detaliu al adversarului și dilată fracțiunile de secundă la șuturile adversarelor.

În jurul generalului Neagu, s-a aflat legiunea de elită. Ca și cu Brazilia, nu am mai avut doar o jucătoare de excepție, ci un grup de mare excepție. Vetaranul cerebral Brădeanu, aripa providenței, Nechita, pivotul care sparge zidurile Manea, subtilitatea Elizei Buceschi care vine să completeze în centru geniul în forță al Cristinei Neagu, spiritul care nu renunță niciodată al lui Ardean, driblingul lui Geiger, apărarea aprigă strânsă în jurul lui Marin și Perianu completează cel mai frumos tablou de grup al anului 2015 în România.

Vă mulțumim că ne-ați chinuit cu acest meci care l-ar fi făcut pe Hitchcock să se îndrăgostească iremediabil de handbal. Vă mulțumim că ne-ați întors la emoția autentică a amintirilor marilor noastre succese în sport din trecut. Vă mulțumim pentru cea mai dulce tortură, pentru cel mai frumos spectacol sportiv al ultimilor ani. România poate însemna sublim, luptă până la capăt, sacrificiu total, geniu, caracter! România poate însemna mândrie datorită vouă, cel mai frumos grup al acestei națiuni!