Andreea Răducan (32 de ani) a fost azi prezentă la ProSport LIVE, emisiune în care a făcut o incursune în strălucitoarea sa carieră. Protagonistă a rubricii Totul despre colegele mele, Andreea a răspuns provocării și și-a caracterizat colegele din echipa cu care cucerea aurul olimpic la Sydney 2000.
„Simona a fost gimnasta cea mai muncitoare și cea mai docilă pe care o cunosc. A fost un exemplu pentru noi, pentru că e și o diferență de patru ani între noi, era singura din această echipă care mai participase la Jocurile Olimpice, la Atlanta, în 1996. A fost singura care a putut să ne împărtășească din experiența ei de acolo. Simona e stabilită în Timișoara, lucrează ca asistent universitar la Universitatea de Vest din Timișoara. Are doi copii, pe Alex și pe Ștefania, și e o mămică foarte implicată cu care țin legătura și astăzi. Tot timpul când ajunge în București, la o ședință a Federației sau alt eveniment, mereu mă sună, poate reușim să ne vedem.
A avut un parcurs foarte lung. Cu Simnona am mers foarte des la competiții împreună și eram invitată alături de ea la un concurs în Japonia. Odată, în aeroport în Amsterdam, mergeam cu cărucioarele, ne aflam într-o pantă, a dat drumul la căruciorul care era cu toate bagajele pe el… Și puteam să facem o nenorocire: să se ducă să spargă geamul, dar o bară l-a oprit! Domnul Bellu i-a spus: „Nu-ți dai seama că am putea să stăm aici să spălam aeroporul o lună!?”
„Ea era gimnasta care avea întotdeauna răspuns pentru orice, care avea o replică bună sau era pregătită să ne aranjeze bara la paralele. De multe ori, doamna Bitang ne acuza și pe mine, și pe ea. Spunea că noi stricăm atmosfera și obișnuia să ne scoată afară din sală. Când știa că nu suntem în formă și anticipam că ne va scoate afară, scoteam salteaua în vestiar să stăm pe ea pentru a nu ne mai îngheța picioarele”
„S-a născut la Sibiu și locuiește in Londra, e căsătorită și are doi copii, a lucrat foarte puțin ca antrenoare, iar acum lucrează în contabilitate la McLaren. Știu că intenționa să-și schimbe jobul, am concurat destul de puțin cu ea, competiția de Sydney fiind unica la care am fost împreună”
„Bobo e mai mică decât mine, ea început la Steaua, era omul întotdeauna pregătit! Nu era neapărat întotdeauna în nucleul de bază, dar era gimnasta de care aveai nevoie pentru a face diferența. Era fie deschizător de concurs, fie omul potrivit la locul potrivit”
„A fost colega mea de cameră o perioadă lungă, țin mult la la, e la Abu Dhabi acum, unde e antrenoare. E plecată de 4 ani din țară. Mai ținem legătura pe internet. Am amintiri cu ciocolata și cu săritul pe geam. Noi stăteam atunci la etajul 1, dar aveam fete care săreau de la etajul al treilea. Sunt cele care aveau forță în brațe și coborau de la etajul al treilea.
S-a întâmplat să coboare de la etajul al treilea, dar nu a mai putut să coboare de la primul etaj în jos. Eu nu aveam forță în brațe și nu voiam să devin o „încurcă-lume”. Eu citeam cărți: Frații Grimm și stăteam amândouă seară de seară și citeam. Andreea era copilăroasă și se uita mereu la desene animate, la Tom și Jerry mai ales. Eu nu mă omoram cu desenele animate, eu citeam mai mult povești. Sportul ne-a obligat să ne matrurizăm puțin mai repede. În momentele în care ne simțeam puțin relaxate, încercam să ne simțim puțin copii”.
„Andreea Ulmeanu a fost rezervă la Jocurile Olimpice de la Sydney, a stat cu noi în Satul Olimpic, dar nu a concurat. Pe de o parte, a fost bine pentru că nu s-a accidentat niciuna dintre noi. Pe de altă parte, a fost bine pentru că am făcut echipă un an mai târziu, la Gent, la Campionatul Mondial.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER