„Astă-seară dansăm în familie” era o comedie din epoca era să zic comunistă, dar zic acum, ca să evit cacofonia. Am trecut în capitalism, dar schimbarea nu este chiar una radicală pentru unii care sunt printre noi, dar nu sunt dintre noi, Gigi Becali și Gigi Hagi, că doar, dacă împart același prenume, pot împărți și același nume de alint. Spun că pentru cei doi lucrurile nu s-au schimbat chiar radical pentru că duetul celor doi Gigi mergea la licitații de Mercedesuri de ciobani și pe vremea când poporul strângea o viață cei 70.000 de lei pentru dreptul de a sta la coadă la Dacia. Acum, finul și cu nașul pun de două sau chiar de patru ori pe sezon de un sequel, scuze nea Gigi pentru cuvântul ales, al comunistului „Astă seară dansăm în familie”. După ce lumea s-a amuzat pe seama „stelitei” de care a fost cuprins lotul Viitorului din nou înaintea unui meci cu Steaua, brusc accidentații și-au revenit deși nu poate spune nimeni cu siguranță dacă în realitate De Lucas chiar s-a aflat pe teren. Însă la Ovidiu, de stelită a fost cuprinsă probabilistica. De când există în Liga 1, Viitorul nu a făcut un egal, unul singur, cu Steaua. A pierdut în serie, împotriva oricărei probabilistici de pe lumea asta, câștigând o singură dată, la faimoasa „omenie”. În rest, niciun egal. Egaluri sunt făcute de Viitorul cu Pandurii sau cu vreo altă echipă, dar cu Steaua nu se pierde niciun punct. Merg toate de fiecare dată unde trebuie.
Viitorul este cea mai complimentată echipă din Liga 1. Un cor de vasali ai regelui vorbesc despre „echipa cu cel mai frumos joc în Liga 1″, deși și în această partidă Viitorul n-a deranjat-o pe Steaua cu vreo ocazie de gol. A fost doar acel penalty la care mai mult intuim un fault la Rusu al lui Varela și care ne confirmă, la cum cade Rusu și în această fază, că Hagi antrenează cei mai buni simulanți din Liga 1, Rusu întregind o tripletă de actori cu Tănase și Chițu, ultimul încasând și el un galben pentru simulare în acest meci. Nu știm dacă și Ianis e măcar bun la acest capitol, pentru că el, săracul, nu ajunge nici măcar să cadă pe lângă adversari prin careu.
Cu complimente speciale la adresa Viitorului vine și selecționerul Iordănescu, cel îndrăgostit de „grădinița lui Hagi”. De îndrăgostit ce e, a luat în „națională” la șușa din Antalya fotbaliști precum Buzbuchi, Hodorogea, Nedelcu, jucători care nu sunt buni nici măcar de primul 11 al Viitorului. O spune însuși Hagi! Acum, un alt compliment din partea lui Tata Puiu este selecționarea lui Tănase, un fotbalist care joacă mai prost, care e mai inexistent pe teren chiar și decât vechiul Tănase cu care selecționerii ne-au exasperat. Și, în acest timp, Alibec nu prinde lista de 6 atacanți convocați de Iordănescu pentru partidele cu Spania și Lituania. Păi, dacă Alibec se ține de prostii și nu a rămas la „grădinița lui Hagi”, ducându-se la Astra pe care o ține cu golurile și pasele sale de gol pe primul loc în clasament? Alibec, ești prea vizibil, fă-te invizibil ca „Tase al meu” și țuști în avionul de Cluj.
Pentru Hagi, dragostea de tată a luat locul dragostei de performanță. Omul l-a titularizat din nou pe moștenitorul tronului în centrul atacului, ținând pe bancă un atacant care a entuziasmat cu golul său în etapa trecută, Rusu, și despre care același Hagi spunea că este, alături de Alibec, cel mai bun vârf din România. Cel mai bun din România, dar nu mai bun decât fiul patronului, fiu care e din Turcia, că doar Ianis e născut la Istanbul.
Superbă anomalia unică în fotbalul european pe care o livrează eterna și fascinanta Ligă 1. La Ovidiu s-a jucat cu casa închisă, 134% din fanii veniți la stadion ținând cu echipa oaspete. Fabulos a fost că, deși în orice țară normală spectatorii ar fi fost încântați că atacantul oaspeților joacă prost, ovidioții l-au huiduit pe Chipciu când a fost scos de pe teren. Asta era nemulțumirea lor, că starleta echipei lor de suflet, Steaua, a mai făcut un meci lamentabil. Cazul e de targă, nici măcar SMURD-ul de Iordănescu nu se bagă la o resuscitare cu o convocare. Nu mai poate vopsi nimeni evidența.
O mențiune specială pentru excepționalul adițional, care o fi fost el, care a dictat penalty pentru Steaua, dar nu a semnalizat și hențul din care a marcat Popa. Marele Argăseală nu se mai burzuluiește către vasalii lui Vasaras, nu mai cere rapoarte prin comitetul executiv al FRF. Iar Hagi vorbește stins despre această nedreptate. El, care mănâncă arbitri pe pâine pentru simulări și alte nimicuri, acum mormăie ceva despre injustiție, ca să nu se spună că n-a zis.
La finalul meciului, Hagi era statuia pe care și-a cerut-o acum 20 de ani. A fost de neclintit în fața lui Maradona, i-a eliminat pe Batistuta, Balbo și Simenone, dar e statuia vasală a Stelei. Nimeni nu l-a bătut în serie, nonstop, din toate pozițiile, și „din bucătărie” sau „sufragerie”, cum îi place lui să spună când bate și el adevărații adversari, pe Dinamo, cum i-a făcut Steaua. N-a reușit un amărât de șut pe poartă nici în turul sezonului regulat, cu acea echipă a lui Rădoi pe care o amenința oricine dorea. Însă trebuie să-ți dorești. Nu știu cum se face, dar mânjii lui Hagi, că sunt ei Ianiși sau gloabe ca Filip, Pecanha sau Bănel, nu-și „doresc mai mult victoria” decât invincibilii celuilalt Gheorghe, fost consigliere al Viitorului pe perioada studiilor la facultatea de la Poarta Albă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER