E practic imposibil să auzi pe cineva afirmând răspicat, fără vreo strângere de inimă că are încă dubii încotro se îndreaptă cariera lui Marica, abia sărit de 31 de ani. Cântărind fără patimă situația la zi, deznodământul e previzibil. Capătul drumului se suprapune peste orizontul apropiat. Lăsând deoparte ghinionul accidentării și al operației pe când evolua în Turcia, de aproape un an Marica a rămas captiv într-un cerc vicios. Nu-și găsește echipă pentru că e mai mereu accidentat și e accidentat adesea pentru că nu urmează un program cursiv de antrenament într-o echipă. Azi s-au stins de tot chiar și vocile care-i cereau selecționerului Iordănescu să-l readucă pe Marica la națională chiar și în condițiile în care atacantul nu-și afla un rost la vreo echipă. Mai ieri, Marica era privit drept salvatorul preliminariilor pentru Euro, acum nu mai pare valid nici măcar pentru campionatul nostru pârlit.
De Euro nici pomeneală, nu mai aduce vorba nimeni. În cele câteva luni în tricoul Stelei, Marica nu mai avea nimic de demonstrat, toți i-am prețuit calitățile de vârf pur sânge. Nu golurile râvnite în zadar au pus sentința, ci o accidentare urmată de o alta și tot așa. Potrivit tradiției naționalei noastre ferchezuită pentru un turneu final și Iordănescu va împărți câteva bilete de favoare în lotul de Euro unor merituoși din preliminarii, dar azi aflați în criză de idei și de formă. Ce ironie, câtă nedreptate, tocmai cel care a desțelenit drumul către Franța cu golul din deschiderea cu Grecia, l-am numit bineînțeles pe Marica, a ajuns să însemne un risc prea mare pentru un turneu final! Cu atâtea antecedente nefericite, coapsa lui Marica putea ceda oricând. Accidentarea lui Marica nu mai e demult o știre gazetărească.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER