Naționala feminină de tineret (U20) s-a calificat în semifinalele Campionatului Mondial din Rusia, revenind între cele mai bune patru echipe ale lumii, după ce în 2014 aceeași generație câștiga titlul la categoria sub 18 ani. Performanța lotului care o are ca lider pe Cristina Laslo trebuie apreciată ca atare din mai multe motive, indiferent dacă la final va termina pe locul 1 sau va rămâne fără medalie. Joi, de la ora 20:00, România va juca pentru o medalie sigură la acest turneu final, cu Danemarca, deținătoarea titlului european.
În prima semifinală se vor întâlni Rusia și Germania, cu începere de la ora 17:30. Într-o altă conjunctură, Suedia, Norvegia și Coreea de Sud sunt alte trei naționale care ar fi putut ajunge în Top 4 la acest turneu final. Dar un lucru este cert, România încheie „pe bune” un ciclu cu generația 96-97 între cele mai bune 5-6 națiuni din lume! La fel cum s-a întâmplat și cu generația precedentă, 94-95, și care acum începe să-și facă loc inclusiv la prima reprezentativă, din moment ce Dedu, Perianu, Tănăsie, Zamfirescu au prins deja lotul olimpic. Acest lucru spune ceva, că handbalul românesc – cel feminin – are în continuare resurse pentru a se „hrăni” în următoarele 2-3 cicluri olimpice.
În primul rând, a reușit să se „înhame” din nou la treabă după un an ciudat, după un an în care s-a lăsat dusă de val (voit sau inconștient), nu l-a stăpânit conform performanței din 2014, titlul mondial. În numai 12 luni, Laslo, Bazaliu & celelalte fete au avut o cădere abruptă, de pe locul 1 în lume pe locul 10 în Europa! Jucătoarele, dar mai ales forul de conducere au fost „pedepsiți” pentru faptul că au căzut în anumite capcane (decizii, implicare, timp nepotrivit, alte obiective, etc), performanța din Macedonia nu a fost gestionată pe măsura rezultatului obținut. Rezultatul din Rusia întărește însă ideea că evoluțiile din iulie 2015 au fost până la urmă doar accidente, iar locul fetelor din generația 96-97 este într-o altă zonă a ierarhiilor, în față.
Echipa are un mare merit că a ajuns în semifinale fără a beneficia de serviciile interului stânga Bianca Bazaliu. A avut încă din start un mare handicap. România avea nevoie de handbalista la CSM București și la acest Campionatul Mondial. Era jucătoarea care putea face diferența de la distanță. „Este o performanță deosebită că au reușit să ajungă în această fază fără cel mai bun inter stânga din lume la acest nivel, după părerea mea. Acest lucru spune foarte mult despre calitatea jucătoarelor, despre modul cum au reușit să se unească și să se bată la fiecare meci. E greu să faci pregătire într-o echipă și acolo să ajungi fără pionul principal care arunca la poartă”, ne-a declarat Alexandru Dedu, președintele FRH.
Echipa are meritul de a fi ieșit victorioasă din toate partidele (inclusiv acel 29-29 cu Germania a fost ca un succes pentru tricolore pentru că au câștigat grupa), chiar dacă jocul nu a fost mereu consistent, a fost cu bune și cu rele. Până la urmă a contat doar rezultatul, iar România este în Top 4. Naționala a marcat golul pentru 29-29 cu Germania când mai erau 16 secunde de joc. Golul calificării cu Japonia a venit cu 3 secunde înainte de final (scor 32-31). De fiecare dată, la finalizare a fost Elena Dache. Cu 12 secunde înainde de finalul „sfertului” cu Croația, adversara a ratat un 7 metri la scorul de 21-20. Așadar, șansa a jucat și ea un rol important, a fost mereu în contul României. O teorie spune că șansa ține de cele mai multe ori cu cei puternici. „Să ajungi în astfel de momente, trebuie să fi făcut ceva. Nu a fost doar noroc”, susține și Alexandru Dedu.
România, într-adevăr, a făcut ceva și cu Germania, și cu Japonia, și cu Croația. Cu fiecare a condus detașat și a avut meciurile în mână. Fetele s-au „jucat” cu șansele ulterior și parcă au cerut finaluri cu emoții. Dar nervii lor au fost mai tari, iar bucuria de la finalul fiecărei partide a avut mai multă intensitate. Au „ars” practic pentru fiecare partidă în parte, iar astfel de finaluri s-ar putea să le prindă bine pe viitor.
Cu siguranță că la finalul acestui ciclu al generației 96-97, handbalul românesc va rămâne și cu câteva jucătoare care vor face pasul către prima reprezentativă. Până la urmă, acest lucru reprezintă cel mai mare câștig. „Cred că în foarte puțin timp vor fi fete care pot juca și la naționala mare, vor ajunge și la competiții mari, la următoarele Jocurile Olimpice, poate și mai devreme la Europene și Mondiale”, este pronosticul președintelui FRH.
Și totuși… Ar fi frumos ca această echipă să fie din nou pe podiumul mondial! Istoria o va reține mai bine, așa cum se întâmplă des și cu generațiile din care au făcut parte Steluța Luca, Carmen Amariei, Narcisa Lecușanu, Aurelia Brădeanu, Cristina Vărzaru, Valentina Ardean, Cristina Neagu.
Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER